De multe ori suntem nevoiţi să facem lucruri care nu ne plac sau care nu ne atrag. Le facem fie pentru că aduc un câştig sau pentru că îi face fericiţi pe ceilalţi. Important este să înţelegem că în relaţiile cu cei din jurul nostru nu putem trişa. Fie investim în ei, fie nu. Nu există probabilitate sau variabilă. Dacă iubeşti, te sacrifici. Dacă vrei să crească, clădeşti. Dacă pui seminţe, cândva vor încolţi.

    Mă uit la nepoţeii mei şi pe măsură ce trec zilele realizez cât de importante sunt sacrificiile pe care alegem să le facem sau nu pentru cei iubiţi. Spre exemplu mie nu îmi este somn la ora 20:00, dar dacă faptul că mă pun în pat împreună cu micuţul îl face să adoarmă, fac acest lucru. Poate că am altceva mai bun de făcut. Poate că renunţ la o ieşire doar pentru a sta întinsă în pat şi a medita până când adoarme nepoţelul sau nepoţica. Dar sincer vă spun că ies fericită din cameră. Am sacrificat timpul meu, dar am primit înapoi fericire şi împlinire sufletească. E de ajuns. Să ne gândim la prietenii noştri. Probabil aceştia au o activitate pe care tu nu o agreezi. Dar alegi să o practici dacă ştii că acest lucru îi face fericiţi. Şi poate că între timp ajunge să-ţi placă şi ţie. Atunci când vrei ca relaţiile tale cu oamenii să fie un exemplu, nu există: „nu vreau să dau, nu vreau să investesc”. Nu e uşor ca uneori să părăseşti zona confortului tău şi să alegi să faci ceva ce poate că nu îţi aduce atâta plăcere. Crezi că o mamă adoră tot timpul fotbalul? Şi totuşi dacă fiul ei joacă, o vezi în primul rând, în tribună, prezentă la meciurile copilului ei. Crezi că unui tată îi place să se joace cu păpuşile? Şi iată că o face. Stă la o masă mică, din plastic roz şi îi face pe plac fiicei lui. O soţie nu tot timpul are aceleaşi pasiuni ca şi soţul, şi invers. Un prieten bun te susţine în ceea ce faci, chiar dacă lui i se pare prostesc sau o pierdere de timp. Pentru că a avea relaţii bune, înseamnă a le valorifica şi a le acorda importanţă. Nu te poţi aştepta ca acestea să ţină dacă nu investeşti în ele. E ca şi un foc. Dacă nu mai pui lemne ca să-l menţii aprins, se va stinge. Tu de ce te aştepţi să ţii aprinsă o prietenie doar cu jăratec? Poate că funcţionează pentru o vreme. Poate…

   Şi acum îmi amintesc cum am rugat o prietenă de vreo două-trei ori să mă însoţească într-o activitate care mie îmi plăcea mult. A refuzat de fiecare dată sau a găsit motive să nu vină, deşi eu mi-am tăiat din agenda mea unele întâlniri doar ca să mă duc cu ea acolo unde era pasiunea ei. Eu am investit fără să primesc înapoi. Nu mi-a părut rău. Am zâmbit şi m-am bucurat că am descoperit la timp ce fel de persoană am lângă mine. Nu a pus lemne pe foc, prin urmare nu a putut să-l menţină mult timp aprins.

     Îţi mai amintesc dragă cititorule încă o dată. În relaţiile cu ceilalţi nu putem trişa. Fie ne dedicăm trup şi suflet, fie nu. Fie alegem să fim alături de acea persoană, fie ne îndepărtăm, pentru că jumătate de normă nu este de ajuns pentru nimeni. Fie alegi să stai în primul rând la meciul de basket în care tu nu găseşti nici o logică, fie abandonezi meciul şi pleci. Investeşti sau nu. Te sacrifici sau aştepţi să se întâmple de la sine. Ştii, de cele mai multe ori tu te regăseşti în ceilalţi. Viaţa e ca şi o oglindă. Ceea ce eşti se reflectă de către cei din jurul tău. Dacă eşti egoist, la un moment dat aceasta este tot ce vei primi în schimb. Tu ce vezi reflectat în jurul tău?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com