Nu scuipa acolo unde ai mâncat. Nu împroşca cu noroi acolo unde ai stat. Nu terfeli un om pe care cândva l-ai iubit. Dacă dispreţuieşti inima pe care cândva ai adorat-o, ce răsplată mai vrei? Ai iubit ce te-a iubit. Ai venerat ce te-a venerat. Ai vorbit de bine pe cine te-a vorbit de bine.

Dacă după o despărţire vorbeşti acel om de rău, ţin să-ţi aduc aminte că ai consumat timp cu acel om. Alegi să petreci timpul tău cu cineva care e de nimic? Cu cineva care e demn de dispreţul tău? Dacă are un caracter atât de josnic şi e atât de…, de ce ai fost îndrăgostit de acea persoană?

Chiar dacă mai târziu ai descoperit că nu e ceea ce părea a fi, totuşi o parte din suflet ai cunoscut-o. Un om nu poate fi fals 100%. Un om poate fi fals atât cât îi dai voie tu. Pentru că dacă eşti atent la detalii, dacă citeşti printre rânduri, ajungi să cunoşti cine e în spatele măştii. Asta dacă are o mască.

Aşadar nu te poţi şi nu ne poţi minţi că nu ai ştiut cine e. În adâncul inimii tale mereu ai ştiut. Şi totuşi ai ales că iubeşti în continuare. În speranţa că se va schimba, că te înşeli. Sau poate că ţi-a plăcut cine se afla în spate. Poate că a fost o plăcere vinovată de-a ta.

Ţine minte, niciodată, dar niciodată să nu scuipi acolo unde altă dată ai pupat. Ai mâncat cu acea persoană. Ai râs cu acea persoană. V-aţi făcut amintiri. Emoţii. Trăiri. Planuri. Aţi consumat timp. Chiar vrei să ne spui cu ce persoană rea ai ales tu să-ţi petreci timpul?

Dacă vorbeşti de rău trecutul tău, dă-mi voie să-ţi spun că spune multe despre cine eşti tu ca om în prezent. Eşti exact ca cel, dacă nu mai rău, de care vorbeşti din trecut.

Lasă fostul să fie „a fost frumos, până s-a terminat”. Nu transforma fostul în „un om de nimic”. Pentru că oamenii extraordinari nu ţin lângă ei oameni de nimic. Iar dacă tu vrei să fii un om extraordinar, înţelegi ce ai de spus şi de făcut, nu?

Dacă totuşi te-a rănit atât de mult încât eşti tentat să vorbeşti urât despre acea persoană, vorbeşte-ţi numai ţie. Întreabă-te ce te-a făcut să iubeşti o inimă atât de rea. Eu însă cred că dacă ai ajuns să o iubeşti, nu era chiar atât de rea. Şi mai cred că rănile ne pot transforma în oameni buni sau oameni răi.

Alege să fii unul din acei oameni buni. Unul din oamenii care la o despărţire oferă un zâmbet şi „a fost frumos cât a fost” în loc de o palmă şi „sper să nu te mai văd niciodată”.

Nu vorbi urât de cei din trecutul tău, pentru că tu eşti suma a toţi oamenii care au trecut prin viaţa ta.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com