Diverse / special pentru voi

Nu muri puţin câte puţin…

      Sufletul îţi e în genunchi, ochii în lacrimi şi te apasă o durere pe care nu ştii cât o vei mai putea suporta. Nu ştii dacă în ziua următoare nu vei claca. Dacă se va sfârşi totul. Vei simţi poate dorinţa de a pleca. De a se sfârşi totul. E greu, dar nu muri puţin câte puţin…

    Ţi-ai făcut planuri pe care acum le vezi cum se spubleră în faţa ta. Cum se topesc… îţi vin în minte fel şi fel de gânduri. Te gândeşti că nu eşti bun de nimic. Că tot ce-ţi propui, oricum nu reuşeşti. Aşa că… ce rost mai are. E greu, ştiu, dar nu muri puţin câte puţin…

    Ai fost părăsit. Sentimentul groaznic de abandon îţi circulă prin fiecare fibră a corpului. Crezi că e ceva în neregulă cu tine. Că toată lumea îţi întoarce spatele exact când începi să pui suflet. Că tot ce mai vezi din oamenii pe care îi iubeşti este spatele… E greu să nu o faci dar… nu muri puţin câte puţin.

   Din nou ai fost rănit. Trădat. Dezamăgit. Urât. Batjocorit. Ocolit. E mai simplu să nu mai simţi. Să te închizi în tine şi să uiţi de orice fel de sentiment. Fie el bun, fie rău. Ţi-ai dori ca inima să aibă un buton pe care să apeşi când vrei să opreşti funcţionarea ei. Şi apoi, când eşti pregătit, să o reporneşti. E greu să nu te pierzi în astfel de idei. Numai că dacă nu mai simţi, mori puţin câte puţin. Nu o face.

   Vei realiza că cel puţin o dată, oamenii vor arunca în tine cu pietre, îţi vor săpa gropi şi te vor înjunghia pe la spate. E aşa de simplu să-ţi pierzi astfel încrederea în oameni! Atât de simplu… Dar o dată cu încrederea pierdută, o dată cu ea, va pleca şi viaţa ta. Vei începe să mori puţin câte puţin. Nu muri.

   Mulţi îşi vor dori să o faci. Vor dori să mori puţin câte puţin. Să dispari din graficul lor şi să nu le mai „încurci” planurile. Pur şi simplu să nu mai fii. Da, unii asta vor dori. Dar tu nu o face. Zâmbeşte. Bucură-te de ce-ţi oferă viaţa. Iubeşte. Iartă. Speră. Crede. Şi nu în ultimul rând, sufletul meu scump, trăieşte. Da! E atât de simplu să mori puţin câte puţin. Dar tu, da TU, trăieşte!

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

5 Comments

  • avatar image

    ogarafgan

    ian. 10, 2012

    Reply

    Frumos scris :) Mulțumesc!

  • avatar image

    Cipri

    ian. 10, 2012

    Reply

    Lasa-L pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu, astfel ii vei putea lasa pe oameni sa fie oameni.

  • avatar image

    mirela

    ian. 11, 2012

    Reply

    Offfff ... si eu am atatea zile in care mor mai mult ... nu doar cate putin ....

  • avatar image

    Andana

    ian. 16, 2012

    Reply

    Dar eu, da EU, traiesc! MULTUMESC atat tie si lui Dumnezeu care mi-a dat raspunsul la durerea mea prin cuvintele tale in aceasta dimineata! MULTUMESC!

  • avatar image

    laura

    feb. 11, 2012

    Reply

    doamne cata dreptate ai ...multumesc ca mi-ai redat speranta...am citit asta exact cand era la pamant...cand simteam ca nu mai are rost sa lupt pt nimic...dar tu ..cuvintele tale...m-au facut sa traiesc putin cate putin ...

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.