De atâtea ori am vorbit ore întregi despre cum va arăta viitorul nostru, cu noi doi în el. Am râs de mesele numeroase pe care le va ocupa familia mea mare, în comparaţie cu a ta, la nuntă. Ne-am contrazis unde ne vom petrece timpul liber şi am visat cu ochii deschişi la o lume împreună. Ceea ce nu am ştiut noi, a fost că nu vom afla nimic din toate acestea.
Nu vom afla cum ne vom privi în ochi, când vom păşi unul către altul, ca să ne promitem iubire veşnică. Cum tu vei avea emoţii mai mari decât de obicei, iar eu voi simţi un gol în stomac.
Nu vom afla cum arată chipurile noastre dimineaţa, scăldate în fericirea momentelor simple.
Nu vom şti dacă zâmbetul meu ţi-ar fi îmbunătăţit o zi proastă, şi îmbrăţişarea ta mi-ar fi dat putere pentru o nouă provocare.
Nu vom afla dacă certurile ar fi fost numeroase, sau dacă împăcările ar fi fost dulci.
Nu vom afla dacă tu ai fi renunţat la tricoul care nu-mi place, sau eu aş fi început să-l îndrăgesc.
Nu vom afla, atunci când am fi îmbătrânit, că ne-am fi îndrăgostit şi mai tare, de fiecare rid, de fiecare fir de păr alb.
Nu vom afla dacă tot ce am visat cu ochii deschişi va deveni o realitate din care nu ne-am dori să evadăm.
Nu vom afla dacă supărarea ţi-ar fi trecut cu un sărut fugar pe buze.
Dacă inima ta ar fi bătut în ritmul inimii mele.
Dacă zâmbetul tău l-ar fi copiat pe al meu, până când ar fi devenit unul.
Dacă nopţile ar fi devenit zile, pentru că timpul ar fi fost prea scurt pentru tot ce am fi fost noi.
Dacă te-ai fi topit de fiecare dată când aş fi roşit ca o un copil pudic.
Nu vom afla cum am fi cucerit lumea mână în mână.
Nu vom afla, pentru că uneori oamenii renunţă la vise înainte de a afla.
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
5 Comments
ioana
mai 11, 2014
Marian Bîclea
mai 12, 2014
Nona
mai 12, 2014
blogulrebecai
mai 12, 2014
Alina
mai 14, 2014