O iubire nemărturisită este ca un om îngropat de viu.

Ne-am revăzut scurt, după mult timp. S-a uitat cu ochii trişti la mine, ca de căprioară împuşcată. Dintr-o singură privire, am înţeles tot ceea ce gura nu-l lăsa să spună. Mi-a părut rău, ba chiar m-a durut.

„-Dac-aş fi avut curajul…” a reuşit el să murmure. „-Am tot aşteptat să… nici eu nu ştiu ce am aşteptat!” Să ce? Să prinzi curaj? Oricum, când trebuie să-ţi mărturiseşti iubirea, mereu o să ai gura uscată şi inima o să bată ca o nebună. Momentul potrivit? Niciodată n-o să ţi se pară că e… o să trebuiască să ţi-l faci tu.

„- Aşa a fost să fie” l-am încurajat eu cu jumătate de gură. Ce să-i spun? Că a fost un laş? Că dacă ar fi spus ceva, poate ar fi fost o şansă pentru noi doi? De ce să-i fac inimă rea săracului bărbat? Şi aşa…

M-am uitat după el cum se îndepărta cu umerii lăsaţi, apăsaţi de povara acelui nenorocit „cum ar fi fost dacă?”. Eu aveam inima împăcată, oricum nu am ştiut că el iubeşte în tăcere. Sau poate, în adâncul meu, mereu am ştiut. Poate doar am aşteptat să văd ce spune. Dacă spune ceva. Nu a spus. Nu a avut curaj. A aşteptat să-şi adune bărbăţia, şi până atunci eu am plecat. În alt oraş. O altă destinaţie. El a rămas, poate doar cu o doză de curaj în plus, dar cu multe întrebări.

Niciodată nu am înţeles. Nu am putut. De ce aleg oamenii să iubească în tăcere? De ce să ascunzi sentimente atât de nobile? De ce ai semna cu „anonim” un buchet de flori trimis către ea? Aşa ai vrea să te ştie, drept un anonim?

Am alergat după el şi l-am întors spre mine. „Data viitoare, când iubeşti, să nu laşi să treacă momentul pe lângă tine, doar pentru că ţi-e frică. Nimic nu stă în loc, ţine minte.”

Aşa se întâmplă. Când iubeşti în tăcere, pierzi zgomotos. Asta pentru că o iubire nemărturisită este ca un om îngropat de viu. Ar putea trăi, dacă cineva ar şti că e acolo.

Imagine preluată de pe: http://gothicnarcissus.deviantart.com/

42 Comments

Rucsi

ian. 03, 2014

M-a durut asta. Oricum, frumos și adevărat :).
- Alina
  
  ian. 04, 2014
  
  :( Să avem curaj!
  - Tamara
    
    ian. 17, 2014
    
    Articolul e superb ca şi toate celelalte! Felicitări! Mult succes în continuare!:)
Mirela

ian. 03, 2014

Da.... e adevarat ... dar cand si iubesti si arati asta ... si ti se spune ca ii e frica? :( De ce? De atata dragoste .... Trist .... Eu asta traiesc acum ...
- Alina
  
  ian. 04, 2014
  
  Mirela, cel potrivit pentru tine va avea curajul să "suporte" toată dragostea ta!
  - Mirela
    
    ian. 04, 2014
    
    Da... pe masura ce trece timpul imi dau seama ca a fost "insuportabila".... dragostea sau eu....
valentin

ian. 03, 2014

foarte frumos si incurajator.ms
- Alina
  
  ian. 04, 2014
  
  Cu toată plăcerea!
- valentin
  
  ian. 04, 2014
  
  medicament pentru introvertiţii
Eusebiu Beniamin

ian. 04, 2014

Un baiat care are sentimente nobile,sincere, acela va trai mereu cu o frica in suflet. "Daca ea nu simte la fel?" Si el deschizandusi inima, ea il refuza..In acel moment o rana este provocata, care uneori se inchide mult prea greu..De aceea unii baieti decid sa traiasca o iubire in tacere..
- Alina
  
  ian. 04, 2014
  
  Nu va afla niciodată dacă ea simte la fel, dacă nu-i spune...
  - suciualex
    
    ian. 08, 2014
    
    si daca ii spune si ea nu simte la fel? zic pentru ca si mie mi-e teama sa nu fiu ranit. uneori ma gandesc ca nu sunt suficient de bun pentru ea, pt ca daca as fi fost, as fi gasit in mine doza de "barbatie" ca sa ii spun ce simt. dar asa...ma chinui sa gasesc un moment potrivit, care pare sa nu mai vina... PS: your post, killed me! frumos oricum!
    - Tamara
      
      ian. 17, 2014
      
      De ce să iubeşti în tăcere, dacă poţi fi fericit cu adevărat...? Spune-i fetei pe care o iubeşti ceea ce simţi şi nu aştepta momentul potrivit, că ar putea fi prea tîrziu. Poate că şi ea te iubeşte în tăcere, dar niciodată nu va face ea primul pas... Totul depinde de tine! (E doar părerea mea, alegerea îţi aparţine)
      - suciualex
        
        ian. 29, 2014
        
        multumesc de sfat!
  - Iulia
    
    ian. 14, 2014
    
    "Un baiat care are sentimente nobile,sincere, acela va trai mereu cu o frica in suflet. “Daca ea nu simte la fel?” " - consider ca varianta corecta era "un om" caci se poate aplica la ambele sexe. Iar cu privire la momentul potrivit, niciodata nu veti considera ca a venit momentul potrivit, momentul potrivit este oricand.... si inca un lucru , va intrebati daca nu simte la fel? Dar daca simte la fel? Nu veti regreta oare la un moment dat lipsa de curaj? Timpul panseaza orice rana, mai bine decat sa vindece regretul de a nu fi marturisit sentimentul. Plus de asta, cineva m-a invatat odata o lectie importanta: Intotdeauna spune unui om drag ce simti pentru el, caci ar putea fi ultima data cand ai ocazia sa o faci. Dragostea este un sentiment minunat atunci cand este impartasit nu atunci cand este ingradit in cusca sufletului tau. :)
    - Nina
      
      ian. 18, 2014
      
      si daca ii spui ce simti, si el pleaca cu sentimentele tale si nu se mai intoarce? sau daca se intoarce si se joaca cu ele in continuare fara sa iti spuna ce simte el? cum iti iei sentimentele si vorbele inapoi? sau cat sa mai astepti pana vei sti daca aveti vreo sansa?
      - Iulia
        
        ian. 20, 2014
        
        Nu iti iei vorbele inapoi, Nina. Pur si simplu ti le asumi. Faptul ca iti marturisesti sentimentele, trairile, nu dovedeste decat ca esti puternica. Iar in cazul nefericit in care sentimentele nu iti sunt impartasite, atunci vei lasa timpul sa vindece dezamagirea si vei merge mai departe. Dar sa traiesti cu sentimentele pentru cineva, fara sa le marturisesti iti macina propriul suflet prin indoiala "Daca si el simte la fel?" si probabil nu dai sansa unei povesti frumoase, de a se naste.
- Alex
  
  ian. 04, 2014
  
  Adevarat, Alina. Mi-a fost dat sa vad situatii in care oamenii simteau total opusul fata de ce se vedea la suprafata.
  - Alina
    
    ian. 07, 2014
    
    Şi mie tot...
Alex

ian. 04, 2014

Un lucru care mi se pare fascinant la oameni este sa le asculti povestea in special cand este una care ti se pare ciudata. De multe ori ai de invatat de la povestile astea. Pe de alta parte imi plac foarte mult oamenii care fac o alegere si apoi isi asuma "efectele secundare".
Paul Rusu

ian. 04, 2014

Iubirea te inspira;)!
- Alina
  
  ian. 07, 2014
  
  :) Iubirea mereu inspiră, Paul:p
valentin

ian. 05, 2014

daca se retrage suflarea mea nu gaseste plac3re in el... în alte cuvinte ; (Aşa se întâmplă. Când iubeşti în tăcere, pierzi zgomotos. Asta pentru că o iubire nemărturisită este ca un om îngropat de viu. Ar putea trăi, dacă cineva ar şti că e acolo.) ev 10.38
Alina

ian. 06, 2014

Alina, uneori nu poţi spune ce simţi, nu când ţi se răspunde cu "Nu mă iubi, pentru că vei suferi. Nu mă iubi, pentru că eu nu ştiu să iubesc." E greu să dai sunet iubirii tale atunci când vrei să vorbeşti pentru un surd, e greu să înalţi în zbor cuvinte atunci când cea spre care le îndrepţi are mereu o foarfecă la îndemână. E greu să iubeşti. Dar există unele persoane care nu ştiu a iubi altfel. Eu, de exemplu, nu ştiu să fac zgomot, pot doar să arăt cu gesturi timide şi păreri de rău. Unii oameni pot iubi doar suferind, şi aşa ştiu că iubesc. Nu toţi vor să fie iubiţi.
- valentin
  
  ian. 07, 2014
  
  ţoti vor sa fie iubiti, doar ca au intal€nit o varianta mai "eronata" de drag9ste...cu care nu mai vor sa se intalneasca. "Nu este Dragoste mai mare decat sa iti dai viata pt pri3te€ul tau" si ceL a spus astfel sia dat viata ...IataSu4sa
- Alina
  
  ian. 07, 2014
  
  Toţi oamenii care iubesc, suferă la un moment dat. Alina, să ştii că oamenii care spun "nu mă iubi" au nevoie enorm de mare de iubire...
  - Ella
    
    dec. 07, 2014
    
    e adevarat...am facut si eu greseala asta o data, a doua oara nu o mai fac. ingropi totul in tine si iti pui un zambet pe buze...el nu trebuie sa stie din luptele tale interioare si nici sa il indepartezi de tine prin cuvinte de genul: "te voi rani" etc, asta vine dintr-un sentiment de autorespingere...e trist, dureros, dar trebuie sa oprim acest comportament ca altfel nu facem decat sa pierdem oameni de calitate din vietile noastre...:(
Miruna

ian. 20, 2014

Teama e principalul motiv pentru care alegem sa tinem o iubire in secret. Ne e frica de necunoscut, ne e frica sa recunoastem ca avem sentimente puternice pentru cineva din pricina faptului ca el/ea ar putea sa nu simta acelasi lucru. Ne e frica sa incercam..Ne e frica ca atunci cand ne vom deschide sufletul, acea persoana va calca vrand, nevrand pe el. Ne e frica sa ne intindem sentimentele pe o tava, pentru ca cineva ar putea profita de ele. Ne e frica sa visam, pentru ca atunci cand credem ca totul e perfect, ca suntem in al 9-le cer, visele se naruie, alunecam si cadem, de sus..de foarte sus. De aceea preferam sa tinem totul in noi, doar sa ne imaginam "Cum ar fi fost daca...?", dar sunt sigura ca va veni o zi cand vom regreta ca nu am incercat. Deci...de ce nu ne facem curaj? Si ce daca esuam, viata e un risc. Stii cum se spune? "Totul sau nimic! "
casatoria

iun. 10, 2014

Luați aminte, băieților!
KryssMee

iul. 09, 2014

Ai trait asa ceva!? "Niciodată nu am înţeles. Nu am putut. De ce aleg oamenii să iubească în tăcere? De ce să ascunzi sentimente atât de nobile? De ce ai semna cu “anonim” un buchet de flori trimis către ea? Aşa ai vrea să te ştie, drept un anonim?"
- Alina
  
  iul. 10, 2014
  
  Da :)
  - KryssMee
    
    iul. 10, 2014
    
    Si cand si mai ales cum ai aflat de la cine sunt? (Am facut aceasi ... greseala. Ca el.)
    - Alina
      
      iul. 10, 2014
      
      Mi-a "mărturisit" el peste un an. Eu chiar nu aveam nici o idee :)
KryssMee

iul. 11, 2014

Era mai bine daca nu mai amintea? Am ratat momentul cad puteam "marturisi" ... simplu, lejer, curat. Acum ma tem ca ar crea alte tensiuni, neplaceri, stanjeneli. Da' parca nici ca ea sa nu afle ca de la mine au fost florile nu-mi convine.
Lina

iul. 13, 2014

Un blog special. Extraordinar! Multumesc, Alina, e un loc minunat unde am ocazia sa evadez. Atat de sincer si profund!
- Alina
  
  iul. 13, 2014
  
  Mă bucur tare mult, Lina. Să fii iubită!
Tabita

aug. 19, 2014

Mi-e frica...daca nu simte acelasi lucru,nu cred ca vom mai putea ramane nici macar prieteni.Si va trebui sa il vad in fiecare duminica,la Biserica...si nu cred ca am destul curaj pentru asta.Tie ti s-a intamplat?Sa fii prima care sa-si marturiseasca dragostea?
Adrian

feb. 27, 2015

Am gasit destul de tarziu acest site si aceasta postare . M-am chinuit mult sa caut o poveste asemanatoare cu ce am trait eu . In sfarsit am gasit-o ! Eram in generala acum aproape 6 ani de acum . Era colega mea de clasa ... De prima data cand am intrat in acea sala de clasa ochii mi-au ramas blocati pe chipul ei . Nu stiam ce inseamna , nu stiam ce simt stiam doar ca " imi place de ea " . Am incercat mereu sa ii atrag atentia sa ii dau indicii , era si o vorba cine se place se sicaneaza . Faceam tot felul de glume , incercam sa o fac sa rada , o suparam , o impacam . Dar niciodata nu am avut curajul sa ma apropii mai mult de ea , niciodata nu am putut nici macar sa o imbratisez . La un moment dat au aparut niste semne care mi-ar fi dat de inteles ca si ea ar purta niste sentimente pentru mine . Eram fericit , dar ceva... nustiu ce... De fiecare data cand o vedeam picioarele mi se inmuiau , inimea imi batea cu putere , si imi pierdeam cuvintele . Un sentiment unic care nu l-am mai intalnit pana acum dar chiar si in prezent a fost o scurta revedere si inca se intampla acelasi lucru ... Revenind , in clasa cum spuneam aveam doar o relatie de amicitie , ne mai certam , glumeam , eram copii ... La un moment dat am inceput sa vad niste semne la ea , care imi dadeau de inteles ca si ea ar putea sa imi impartaseasca sentimentele dar parca nici ea nu avea curajul sa imi spuna sau poate astepta sa fac eu primul pas . Amandoi eram de fel timizi cand venea vorba despre asta , colegii au inceput sa vada sa ma sfatuiasca sa ii spun odata . Dar nu am facuto... Nici in ziua de azi nustiu de ce. Poate pentru ca atunci cand incercam sa vorbesc cu ea despre asta nu puteam sa imi gasesc deloc cuvintele , pulsul o lua razna avem mii de ganduri si mii de cuvinte frumoase sa ii spun si din tot haosul acesta de sentimente iesea doar un " Ce faci ? " . Anii au trecut ... am terminat scoala generala si inevitabil drumurile ni s-au despartit fiecare mergand la un liceu diferit. De atunci lucrurile au inceput sa se raceasca ... Nu ne-am mai vazut mult timp... defapt cu nimeni din clasa decat cu cativa prieteni cu care am continuat sa ies si am pastrat legatura. Mai vorbeam cateodata pe Facebook dar doar ca niste "prieteni" (cum de altfel a avut si impresia ca suntem mereu) vechi de acum . Numai eram acei copii care ne vedeam in fiecare zi la scoala . Care stateam in banca din spatele ei si sub pretextul unei glume incercam sa ii mangai parul . Incepusem sa devin pentru ea , doar o "cunostinta" Dar totusi parca simteam si vedeam ca si ea are o urma de regret , ca si ei ii pare rau de cum au decurs lucrurile . Mai vorbeam cateodata despre ce se mai intampla la scoala deveneam nostalgici. Dar niciodata nu am abordat "subiectul" care ne ardea pe amandoi cred . Si uite asa timpul a inceput sa isi faca lucrarea sa cruda si fara resentimente lasand insa urme adanci . A plecat la facultate ( am uitat sa mentionez ca si in generala era o fata deosebit de inteligenta , acum studiind Arhitectura la Iasi ) tocmai la Iasi . Cand am auzit am simtit cum gaura dintre noi tocmai s-a transformat intr-un crater. Mereu aveam iluzia aceea disperata , speranta aceea nemuritoare ca poate intr-o zi , se va intampla , si ma va accepta si isi va deschide bratele ca ma va primi ... Cand eram in generala mereu am avut parca o altfel de relatie cu ea .. glumele erau mai altfel, si cand vorbeam cu ea era altfel totul era mai intim , ma simteam ca si cum o cunosteam de o viata. Cand am aflat ca pleaca la Iasi la facultate mi-am dat seama ca toate sperantele mele au fost distruse. Normal ca nu era inca tarziu , niciodata nu a fost , dar simteam ca nu mai are rost... Ea isi facuse deja alt anturaj de la liceu , alti prieteni , alte experiente si tot ce implica viata de licean , numai ca eu nu am participat la niciuna din ele . Eram doar colegul din generala care facea numai belele prin scoala si ma facea mereu sa rad. Pana la urma faptul ca si ea simte la fel era doar o banuire de a mea si niste zvonuri care le auzeam de la colegi . Dar stiam ca era greu sa ma mai apropii de ea , era tot timpul la scoala ( avea un program ciudat de ore diferit de restul liceelor ) nu ne intersectam niciodata , foarte rar cand venea de la scoala si eu eram prin cartier . Si se oprea.. vorbeam .. era frumos ... Cateodata simt ca parca viata nu ne-a oferit o sansa sa ne traim iubirea . Dar dupa imi dau seama ca toata greseala e a mea ... Ajunsa la facultate s-a intamplat cum era de asteptat. Noi prieteni , noi anturaje noi experiente. Acum nici nu o mai vedeam .. chiar acele dati foarte rare cand o vedeam si 2 minute imi ajungeau. Acum insa mai vorbeam doar pe Facebook . Era constient de ce se intampla , eram constient ca persoanele care o sa fie langa ea in noile experiente care o sa le traiasca o sa se apropie de ea si o sa devina importante in viata ei, si stiam ca eu nu o sa pot sa fac asta niciodata deoarece nu am stiu sa fiu langa ea la timp ... Intre timp chiar inainte sa plece la facultate eu am inceput o relatie . Nu are rost sa vorbesc si despre asta , pe scurt nu a fost iubire mai mult obisnuinta . Si cred ca asta a indepartato si mai mult de mine pentru ca inainte de asta mai vorbeam pe Facebook , glumeam radeam , ne permiteam diferite glume care le faceam cu ea ( ii ziceam ca ea o sa fie mereu mireasa mea si ca e sortita sa imi fie sotie , desi o ziceam in gluma imi doream sa se intample asta din tot sufletul meu ) incepusem chiar sa imi fac anumite sperante am inceput sa vorbim contrar asteptarilor mai des , cand venea acasa o mai vedeam in cartier . Simteam cum se intrezareste o speranta. Insa singuratatea ma facut sa fac pasul acesta. Cand a vazut ca sunt implicat intro relatie , fiind o fata cu principii nu isi mai permitea aceleasi glume si nici nu ma mai cauta pentru a nu da o impresie gresita iubitei mele de atunci ( care erau si cunostinte de altfel ) Si lucrurile s-au racit din ce in ce mai tare . Cand m-am despartit intr-un final de acea persoana am incercat sa ma bag in seama cu ea sa ii arat ca gata sa terminat sunt singur. Dar deja nu mai era la fel ... Avea prietenii ei , ieseau , avea o alta viata deja M-a asigurat ca nu are pe nimeni in viata ei si ca nu iubeste pe nimeni . Doar ca este atrasa de cineva care are prietena si nu stie sigur daca e iubire sau e doar atractie . In timp ce citeam randurile acelea imi dadeam seama de un gand ingrozitor care devenise realitate ... Incepuse sa se maturizeze.. si eu si ea.. numai eram copii din clasa a 8 a .. Acum o vad mereu pe facebook dar imi e si frica sa ma bag in seama cu ea si de fiecare data cand gasesc un subiect de discutie sa pot vorbi cu ea imi raspunde glumeste dar nu sta niciodata sa vorbim mereu are de invatat si de scris . Si in plus nici numai avem subiecte comune , numai stiu cum sa glumesc cu ea , numaistiu cum sa o fac sa rada ca inainte ... Asa ca acum vorbim rar si putin . Cateva fraze o gluma doua si atat.. Niciodata nu am adus in discutie sentimentele care le aveam si inca le am pentru ea in generala ... Sunt multe idei si teorii care imi trec prin cap . Multi tapi ispasitori. Dar stiu... stiu ca eu sunt singurul vinovat ... Ca nu am avut puterea sa ii spun ca O IUBESC si atat . Poate nu am fost pregatit sa suport consecintele unui raspuns nefavorabil . Nu i-am dat nici macar o sansa acestei iubiri sa traiasca ... Si am sa regret toata viata acest lucru ... P.S Nu am vrut sa scriu asa mult . Dar aseara am visato si toate amintirile si trairile au inceput sa imi curga prin vene. Am simtit nevoia sa impartasesc cu cineva acest lucru. Povestea inimii , Povestea mea ...
- Olivia
  
  mai 21, 2015
  
  Adrian, am citit povestea ta ca o poveste a Alinei. In primul rand, vreau sa iti spun ca am ramas surprinsa de ce frumos povestesti...ce face dragostea din tine! ma gandesc ca ti-e greu, dar esti baiat, barbat, trimite-i ei povestea asta si-ai sa vezi :) fii tu...anii zboara, iar cel mai mult vei regreta lucrurile pe care nu le-ai facut. Spune-i, serios! o sa iti schimbe viata! pace!
Andreea

mart. 30, 2015

Oamenii nu isi mai exprima sentimentele tocmai pentru a nu mai fi dezamagiti. Dar cred ca e mai simplu sa nu mai fim lasi si sa recunoastem ceea ce simtim. A iubi in secret e un chin pe care nu il poti duce la nesfarsit, te macina, te doare, ai atatea intrebari fara raspunsuri si, mai ales, mereu te gandesti "Cum ar fi fost daca.."
- KryssMee
  
  mai 26, 2015
  
  Madalina!?
silviu

dec. 17, 2015

I-am spus ca o iubesc iar ea nu a spus nimic. Da de inteles ,intradevar cam timid , ca tine la mine dar nu o arata aproape deloc. De o luna de cand i-am spus prima data acest lucru, astept sa-mi spuna acelasi lucru dar nu o spune deoarece cred ca nu ma iubeste .Avem 6 luni de cand suntem impreuna dar ma gandesc sa renunt, o iubesc , sunt langa ea cand are nevoie, ii ofer nenumarate dovezi ca o iubesc enorm dar degeaba.Ea este divortata cu un copil , poate ii este frica sa iubeasca , iar mie acum imi este frica ca va ajunge sa-mi spuna te iubesc doar dupa ce ma va pierde ,dar atunci va fi prea tarziu :(