Valurile înspumate se loveau de doc.
Pe pod, o fată cu mâinile întinse sta pe loc.
Striga în depărtare plângând şi suspinând:
”Oare până când, spune-mi, până când?!”
Dar ca răspuns, primi aceeaşi întrebare…
Ecoul răsuna repetat din zare-n zare.
Marea, deveni şi mai zbuciumată
O îndemna să sară pe biata fată.
O lacrimă de-a ei curse în apa învolburată.
Pe loc, apa fu oprită şi calmată.
Cerul se însenină, vântul încetă să bată.
”Până când… vei fi a Mea. Toată!”
Salut, Sunt eu, fata cu blogul. Sunt eu, Gândurile Ascunse ale multora, dar mai ales ale mele. Sunt eu, cea care scria aic...
Am alergat după perfecțiune. Tremuram la fiecare critică, tresăream când făceam ceva greșit și căutam să fiu impecabilă...
DE CE ”Gânduri ascunse”? Pentru că m-am săturat să văd cum toată lumea se ascunde în spatele unor măşti. Pentru că vreau să fiu transparentă şi să nu mă apropii cu alte intenţii sentimental şi fizic de o persoană . NU MAI VREAU să avem gânduri ascunse unii faţă de alţii, ci vreau să fim deschişi şi sinceri. ”Primiţi tot adevărul, chiar dacă ar combate orgoliul vostru. Faceţi dreptate tuturor, oricare ar fi interesul vostru! Iubiţi cu bucurie tot ce e bun, frumos şi sfânt, oricare ar fi fiinţa la care am găsi aceste însuşiri.”
6 Comments
Alex Mazilu
nov. 08, 2009
Doru D. ILIOI-Denver,CO
nov. 08, 2009
vasi
nov. 08, 2009
Inka
nov. 08, 2009
simplulgand
nov. 08, 2009
avramizza
nov. 09, 2009