Un suflet matur într-un corp de copil. Aşa a apărut înaintea unei lumi întregi Brenden Foster, un băiat care, la 11 ani, ştia că nu mai are decât o săptămână de trăit.

În țările civilizate sau între oamenii cu pretenții de educație înaltă, se consideră nepoliticos să vorbești în public despre moarte. Să nu-i tulburi pe cei vii vorbind despre cei morți. Cel mult, poți să vorbești despre moarte și morți eufemistic.

M-a impresionat povestea lui Brenden (video la final), tocmai pentru simplitatea cu care vorbea despre moarte, deşi recunoştea că e speriat. (Totuși una e să fii speriat în mod „abstract” de iminența unui deces la bătrânețe și alta e să știi că nu mai ai timp nici măcar cât o vacanță școlară, că nu mai prinzi nici măcar următoarea ninsoare.) În această situație se afla copilul diagnosticat cu leucemie de la 8 ani când și-a formulat ultima dorință. Brenden știa că, în ciuda bolii terminale de care suferea, putea să ofere ceva ce el încă avea şi alţii nu.

Ultima lui dorință a fost să le ofere hrană celor săraci. Mulți s-au angajat voluntar să ajute la împlinirea dorinței unui copil care, pe patul de moarte, nu își dorea nici să cunoască vreun mare fotbalist, nici să se ducă la Disneyland, ci să aducă puțină bucurie celor nefericiți. Cu o săptămână înainte să moară, Brenden lucra – cu mâinile altora – ca să ajute oamenii fără adăpost.

A adunat în jurul lui o comunitate întreagă, care a pus mână de la mână și a umplut un camion cu alimente pentru săracii fără casă. Iar gestul lui a avut cele mai nebănuite ecouri. Un american veteran al războiului din Vietnam a fost atât de mişcat de altruismul micului erou, încât i-a oferit medalia sa „Purple Heart” (distincţie pe care o primise de la preşedintele ţării).

Daniel Chairez, un băiat de 12 ani din California, și el bolnav de leucemie, a mărturisit că povestea lui Brenden l-a impresionat profund și că își dorește să ducă mai departe proiectul lui, ajutând și el la hrănirea săracilor. „M-a inspirat”, a spus Daniel, pentru că „vrea să ajute oamenii și nu e egoist”.

E cutremurător să auzi un copil de 11 ani spunând că marea lui durere e să-i vadă pe oameni renunţând. Mai ales când el, în faţa bolii, a trebuit să renunţe. Dar nimeni nu poate spune că Brenden a fost învins de boală. Leucemia a putut doar să îl oprească, însă nu i-a distrus puterea de a simți împreună cu ceilalți și nici nu l-a deturnat de la planul său de a-i ajuta. În timpul scurt pe care l-a avut, Brenden a reușit mai mult decât să-i hrănească pe oamenii străzii. A impregnat în inima tuturor celor care l-au cunoscut speranţa că pot să schimbe lumea din jurul lor. Dacă aleg să le pese.

Acesta este primul articol preluat în totalitate de undeva şi aceasta deoarece nu am vrut să schimb nici măcar un cuvânt. De la acest băieţel am primit o lecţie pe care ar trebui să o ţinem minte toată viaţa!

Articol preluat de pe:  http://www.semneletimpului.ro/blog/Brenden-Foster–testamentul-unui-copil-3328.html