Am învățat să savurez viața. Și săptămâna trecută când am râs cu poftă de o situație ridicolă, și zilele acestea când am lăsat lacrimile sărate să-și croiască drum pe obrajii mei, și ieri, când am îmbrățișat strâns și mi s-a spus că îmbrățișările mele au gust de ”nu-mi da drumul niciodată”, și azi, când am respirat adânc și am întins mâinile către soare.
Mă simt liberă, descătușată de fiecare legătură care obișnuia cândva să mă lege. Nu mai acuz pe nimeni, ci scuz de câte ori am ocazia. Nu mai caut în sacul cu probleme. Acolo stă gunoiul, iar eu nu îmi voi petrece viața cotrobăind în gunoi. Nu mai trag de oamenii care vor să plece, ci îi pup de bun rămas. Măcar să le rămână un gust bun de adio…
Iubesc, și recunosc când iubesc. Și o mai și spun. Îmi mărturisesc sentimentele, lăsându-i celuilalt alegerea de a le accepta sau nu. Nu mă mai ascund de mine, și nici de voi. Nu mai las lucruri nespuse. Vreau ca, dacă în momentul următor nu voi mai fi, fiecare să știe cât de important a fost pentru mine.
Nu mai trăiesc murind. Iau fiecare moment ca pe un dar și nu îmi mai număr nici măcar binecuvântările. Sunt multe, mai multe decât necazurile.
Accept viața, chiar și încercările. Asta înseamnă că simt, că sunt om.
Îmbrățișez cu privirea, mângâi cu zâmbetul și vorbesc cu inima.Vreau ca viața mea să fie VIAȚĂ. Vreau ca eu să fiu o amintire plăcută, cu chip de copil și suflet care iubește.
Fotografie realizată de Dacian S. Foldi
11 Comments
avc
mai 25, 2014
Alina
mai 28, 2014
Malinescu Marius
mai 25, 2014
Alina
mai 28, 2014
marius
mai 25, 2014
Alina
mai 28, 2014
serban
iun. 02, 2014
bibi
iul. 08, 2014
Alina
mart. 12, 2015
Iulia
mai 28, 2015
Alina
mai 30, 2015