A trecut aproape o săptămână de când nu am mai scris. Recunosc, de câteva ori m-am aşezat în faţa laptopului, am înşirat câteva propoziţii şi apoi le-am şters. Nu ştiu dacă am intrat în acel blocaj al scriitorilor, în care te forţezi să spui ceva şi… e în zadar. Dar zilele trecute când cineva de pe străzile Bucureştiului mi-a spus că-mi citeşte blogul, am lăsat privirea în jos şi am roşit, în primul rând pentru că nu mă aşteptam, în al doilea rând pentru că simţeam că am trădat pe cineva, nescriind o perioadă destul de lungă de timp. Aşa  că iată-mă aici, în faţa laptopului, încercând să încropesc câte ceva din ce simt.

     Dacă ridic privirea din calculator, în faţa mea e o grădină mare, iar vântul bate printre crengile copacilor. Imagine contrastantă, ţinând cont de faptul că de nici o zi m-am întors din Bucureşti. Dar să le luăm pe rând. Ultima oară v-am spus că mă mut. Nu v-am spus unde, ci doar că mi-am făcut bagajele. Am plecat din Cluj. Am venit două zile în Bucovina, apoi am plecat spre Bucureşti. Acolo timp de două zile am avut peste 10 întâlniri, toate cu oameni extraordinari! Am avut un plan, urma să călătoresc undeva departe, dar nu a fost să fie. Asta e. Vă spuneam de oamenii cu care m-am întâlnit. Nici nu ştiu de care să vă scriu prima oară. Aş începe cu Camelia Căpitanu. E o fată extraordinar de frumoasă, care-ţi fură privirea de la primul contact vizual. Noi două ne-am găsit prin intermediul blogului. Ea citea ce scriam eu, eu citeam ce scria ea. Ne regăseam, simţeam că într-un fel, sufletele noastre se cunosc de mult timp. Trăiască facebookul, căci aşa am păstrat legătura câţiva ani, până când în sfârşit am reuşit să ne vedem zilele trecute. Da, am avut un pic acea emoţie ca nu cumva să fie diferită faţă de mediul virtual. Mulţi oameni sunt. Dar… când ne-am întâlnit, ne-am zâmbit, ne-am îmbrăţişat şi am ştiut că nu e doar o fată frumoasă, ci un suflet şi mai frumos. Sensibilă, deşteaptă, romantică, deşteaptă, diferită… FRUMOASĂ. Binecuvântare mare pe bărbatul care îi va câştiga inima!

 Mihai Dragomir şi Aura Călina, de la Cardio Mix. Oameni calzi, prietenoşi şi profesionişti. Cu Mihai păstrez legătura de doi ani, când am realizat un interviu cu el. La fel, un om mare, cu realizări numeroase, şi în acelaşi timp cu un suflet frumos. După ce am depănat câteva amintiri, am avut ocazia să gust câteva delicatese preparate după o reţetă specială, cu foarte puţine calorii, dar gustoase şi sănătoase. Tiramisu şi brownies, deserturile mele preferate. Curând veţi avea ocazia să le gustaţi şi voi, dar o să revin cu informaţii la momentul potrivit. Aşadar, am mâncat delicatese şi am discutat despre importanţa unui stil de viaţă sănătos, apoi am plecat spre o altă întâlnire.

    M-am bucurat să-l revăd şi pe Ionuţ, cel care m-a încurajat acum câţiva ani să îmi fac blog şi să scriu. De n-ar fi făcut asta, nu ştiu dacă azi mai aveam posiblitatea să vă scriu vouă despre Bucureşti şi oameni dragi. Aşadar, Ionuţule, ţi-am zis mereu că vei fi o piatră de aducere aminte în viaţa mea! Apoi, Cristi mi-a povestit despre triathlonul din Mogoşoaia la care va participa. Bineînţeles, până atunci el a mai participat şi la altele, la care a luat şi premii. Omul ăsta, zău, aleargă câte 9-10 km pe zi ca să se antreneze, asta pe lângă activitatea pe care o are la tabloidul de artă şi stil, Modernism.ro.  Un om de la care putem lua exemplu oricând, zic eu! Un pic mai târziu am „bârfit” despre Bucovina cu Sorin de la Crush, un prieten drag şi vechi, care îşi are rădăcinile tot aici, în Rădăuţi. Iată-ne, doi rădăuţeni stând la o limonadă în Bucureşti. Ca să închei ziua pe acordurile muzicii, m-am văzut şi cu Alberto, membru de la Talisman, cu care am făcut acum câteva luni un interviu, pe Frumuseţe cu Stil, în care spuneau că tot ce are legătură cu iubirea, are legătură cu Dumnezeu! Doar ce s-a întors cu trupa din America, la câteva ore după ce a aterizat am hotărât că mai rezistă câteva ore fără somn, ca să ne întâlnim pentru a povesti.Amândoi somnoroşi şi obosiţi, nu am apucat să discutăm tare mult, dar să ştiţi că urmează un interviu cu el!

   „Maratonul” a continuat cu cineva drag de la Pro Tv, în care am discutat despre mai multe aspecte, am descoperit poveşti din culise şi multe altele, apoi am avut ocazia să stau în compania cuiva de la WWF, pe care am făcut greşeala să-l întreb dacă a parcat departe de zona în care eram (spun greşeală pentru că se ocupă cu protejarea şi conservarea naturii).  Nu am putut să plec din Bucureşti fără să mă întâlnesc cu dragii mei colegi de la Neatza, pe care, când i-am văzut, îmi venea să-i îmbrăţişez pe toţi deodată!

   Aşadar, iată că după aceste două zile pline, am ajuns în Bucovina şi la 7 seara am adormit ca un prunc, şi m-am trezit a doua zi la 09:00. Nu am mai păţit niciodată aşa ceva, dar cu siguranţă mi-a prins bine!