În viaţa noastră vin şi pleacă oameni. Oameni care oricum îşi pun amprenta asupra sufletelor noastre aşa ca o ştampilă. Uneori această amprentă este dureroasă, alteori plăcută pe moment sau câteodată e plină de amărăciune. E greu să ne obişnuim cu gândul că uneori nu-i vom mai vedea pe cei pe care poate că i-am iubit din toată inima. E greu să conştientizăm că lucrurile au un sfârşit. Dar este indicat să realizăm aceasta pentru că este pentru sănătatea noastră.
Omul nu este creat ca să fie singur. Singurătatea este unul din sentimentele cele mai puternice, ba chiar poate deveni o boală. Oricât ne-am strădui, adevărul este că nu poţi trăi de unul singur. Nu putem fără oameni în viaţa nostră. Fără oameni speciali, oameni unici, oameni care sunt pentru noi o binecuvântare. Şi, încă un adevăr este faptul că oamenii ajung să ne creeze o parte din caracterul nostru. Situaţiile în care ne pun, faptele şi acţiunile care ni se fac, toate au o influenţă majoră asupra noastră şi asupra caracterelor noastre. Nu trebuie să ne supărăm pe cei care ne pun în situaţii ridicole sau jenante, pentru că învăţăm ceva din acestea. Învăţăm cum să ne încredem în oameni, cât şi când.
Să vorbeşti despre plecarea unui om e simplu, mai ales dacă nu a plecat de lângă tine. Numai cel care a trecut prin astfel de momente, numai cel care a văzut spatele cuiva sau sicriul cum se coboară în pământ, ştie „iadul” care te înconjoară în acele clipe. Numai cel care s-a zbătut în deznădejdea pierderii unui suflet pe care-l iubea, înţelege ce înseamnă plecarea unui om. Bine este că privind în jur şi observând cum oamenii se ridică după fiecare plecare, ceilalţi părăsiţi prind puteri. Simt că vor reuşi şi ei. Toată lumea aproape vorbeşte despre oamenii care pleacă, dar puţini uită de cei care au rămas, de sentimentele prin care trec aceştia.
Aşa este ciclul vieţii. Unii vin, alţii pleacă. Pleacă de bună voie, sau pleacă pentru că li s-a sfârşit firul vieţii. Pleacă întorcându-ne spatele, sau pleacă pentru că nu au avut de ales. Tot ce trebuie să realizăm, noi cei rămaşi, este faptul că şi noi poate am plecat sau am întors spatele. Oare cum i-am făcut pe cei părăsiţi să se simtă? Trăim într-o lume în care oamenii vin şi pleacă. Ce îi laşi să ia cu ei pe cei care pleacă? Tu ai rămas sau ai plecat?
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
6 Comments
paul
dec. 30, 2011
Andrey
dec. 30, 2011
Marin
dec. 31, 2011
Liviu
ian. 05, 2012
Alina Ilioi
ian. 06, 2012
jademan
ian. 09, 2012