Oare Dumnezeu numără lacrimile? Dacă da, la ce număr decide să intervină? 100, 1.000, 10.000? Care e cifra care-L face să spună ”STOP, e suficient!”?

Oare El le colectează undeva și apoi le transformă în cristale sufletești? Sau le strânge în ceva și la final devin o ploaie a binecuvântării? Le cataloghează în funcție de domenii? Atâtea lacrimi ai de aici, atâtea de aici, atâtea de acolo? Dacă da, care e maximul lacrimilor dintr-un domeniu?

Contează când plângi dacă ești sensibil sau dur? Dacă ai inima slabă sau tare? Dacă ai un caracter milos sau nu? Dacă ești mai plângăcios din fire ori mai stăpân pe sine? În funcție de ce se contorizează lacrimile? De greutatea lor, de mărimea lor, de număr, de culoare, de cât de sărate sunt?

Oare atunci când plângi Dumnezeu îți șterge lacrimile? Măsoară dâra pe care au lăsat-o pe obrazul tău, apoi o șterge cu delicatețe?

Dar poate că… poate că uneori El nu intervine pentru că vrea ca tu să intervii. Vrea ca tu să te ridici, să-ți ștergi lacrimile și să spui ”trec și peste asta”. Vrea să găsești în tine o putere pe care nu credeai că o ai. O forță peste măsura așteptărilor. O lecție de viață pe care să nu o uiți niciodată.

Poate că El le numără, dar vrea ca tu să nu le numeri. Să nu mai ții contabilitatea, ci să-ți verși amarul, să plângi până la ultima lacrimă și apoi să o iei de la capăt.

Poate că El le colectează undeva și le păstrează, dar vrea ca tu să le uiți imediat după ce s-a șters și dâra de pe obrazul tău. Să nu mai știi câte linii sărate ai avut pe față și nici câte picături au curs din ochi.

Poate că El ține cont și de faptul că ești sensibil sau tare, dar nu prea contează asta pentru că oricum așa El te-a creat și vrea să te accepți așa.

Poate că Dumnezeu șterge lacrimile, însă ar vrea ca tu să le lași să curgă până la capăt ca să-ți curețe inima.

Poate că…