Diverse

Până la urmă… care e treaba?

Mulţi copii sunt nemulţumiţi de parinţii lor. ”De ce eu in această familie? De ce nu puteam fi în familia lui x? De ce nu-l am EU ca tată pe y?” sunt întrebări care bântuie în mintea copiilor. În mintea celor de 13 ani, 6 ani, 20 de ani şi de ce nu…30 de ani. Sunt frustraţi şi deseori îşi compară părinţii cu cei pe care şi i-ar fi dorit de fapt. În general copii care au părinţi în vârstă, să zicem, copii făcuţi la bătrâneţe, suferă mult. Suferă deoarece acolo este conflictul cel mai puternic vizibil. Diferenţa de generaţii. Diferenţa enormă de vârstă. Observă în jurul lor că părinţii lor, au vârsta bunicilor prietenului lui. Şi se simt marginalizaţi, jenaţi.
De asemenea, părinţii zilnic îşi compară copii cu ceilalţi. Cu ai vecinilor, cu ai prietenilor, cu cei pe care îi văd la televizor. Fraze precum: ”Tu de ce nu eşti aşa?; Celălalt cât a luat?; De ce nu poţi fi ca y?” sunt frecvente în vocabularul părinţilor.
Ca părinţi, se fac greşeli enorme. Din comparaţii, se naşte ura. Se naşte sentimentul că nu sunt omul potrivit în locul potrivit.
Şi oare ce am putea face noi? Ca şi copii care am trăit experienţe traumatizante cu părinţii noştrii…ar trebui să încercăm să trecem peste aceste lucruri care ne-au marcat şi să ne continuăm viaţa. Ca şi părinţi care avem astfel de copii…ar trebui să încercăm să îi apreciem şi să realizăm că de fapt: ”Aşchia nu sare departe de trunchi”. Când îţi cerţi copilul pentru ceva ce e, îl cerţi de fapt pentru ceva ce ai fost şi tu odată.
Nu ne putem alege familiile în care să creştem şi pe care să le avem. Dar putem alege să încercăm să le facem locuibile şi mai bune.

Citeste si:

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

Diverse

ANDREEA MARIN: Uneori suntem nevoite să fim mai puternice decât o cere definiția feminității

ANDREEA MARIN: Uneori suntem nevoite să fim mai puternice decât o cere definiția feminității. Alina Ilioi Mureșan: Așa...

2 Comments

  • avatar image

    Mony

    feb. 01, 2010

    Reply

    Sunt multumita de parintii pe care ii am si nu i-as schimba decat daca ar fi tata GIGI BECALI sau mai stiu eu ce om cu bani! In rest am o relatie foarte buna cu ai mei parinti. In ceea ce priveste comparatia mama nu a facut niciodata asta, nici macar cand eram in scoala. Ca de exemplu veneam eu bucuroasa acasa "Mama am luat un 8 dat X a luat 7 ... deci sunt mai buna" iar raspunsul ei era de fiecare data acelas .... "nu ma intereseaza ce face X pe mine ma intereseaza de tine" si consider ca a procedat foarte corect!

  • avatar image

    petruburac

    feb. 02, 2010

    Reply

    Parintii mei, cu defectele si calitatile lor, au contribuit sa ajung unde sunt si ma bucur pentru aceasta. Si bine ai zis Alina, putem imbunatatii familiile noastre, chiar pe parintii nostrii. Eu am inteles, aplicat si reusit sa imbunatatesc relatiile cu parintii mei. E greut, dar se poate sa vedem si sa apreciem calitatile parintiilor/copiilor nostri si aceasta va duce la dezvoltarea lor inspre bine. Incurajarea produce curaj.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.