Pulsul îţi accelerează. Pieptul e într-o permanentă mişcare: sus-jos, sus-jos. Dar tu nu ştii. Nu simţi că respiri. Deşi corpul funcţionează normal, tu te simţi plutind. Nu ai aer. Te sufoci. Îţi aminteşti de acea clipă. Şi de momentele care au urmat după.
Ai vrea să uiţi. Dar nu poţi. Şi totuşi ai vrea. Cine nu şi-ar dori să uite momentul intrării lui în iad? Atunci când a iubit atât de intens încât nu ştia dacă este la poarta iadului sau a raiului. Tot ce ştia era că s-a dăruit. Şi s-a dăruit total. Nu mai exista. Practic, respira prin persoana iubită. Lumea era legată de ea. Universul era legat de ea. Îţi aminteşti şi acum clipele când ai privit persoana iubită pentru prima oară. Când credeai că şi ea te iubeşte la fel de mult. Avea ceva în privire. Şi credeai că e iubire. Aşa că te-ai abandonat sentimentelor care te-au cuprins. Ai început să iubeşti cu toată fiinţa. Cu tot ce aveai. Clipă de clipă te gândeai la persoana iubită. Înainte să adormi, îţi imaginai că e cu tine. Când te trezeai, prima figură pe care o vedeai… era el, în plăsmuirea imaginaţei tale. Toate acţiunile şi lucrurile pe care le făceai, le făceai pentru acea persoană. Te gândeai ce ar zice dacă te-ar vedea în acest moment.
Şi mai apoi a sosit momentul dureros. Te-ai mai uitat o dată în ochii lui şi ai realizat că de fapt vedeai iadul. Nu raiul. A sosit clipa când ai realizat că ţi-ai dat sufletul şi inima cuiva care nu are aşa ceva. Şi acum tu, ai rămas gol. A sosit clipa să faci febră de iubire, să te doară toate oasele, să nu te poţi ridica din pat şi din moment în moment să vezi imagini cu persoana iubită. Vezi pe stradă un spate cunoscut, alergi după el şi îl întorci cu faţa spre tine. Dezamăgire. Nu e ea sau el.
Îţi ia luni să te refaci. Plângi când te aştepţi mai puţin. Totul e amintirea unor clipe mai dureroase ca durerea însăşi. Şi toate astea deoarece ai făcut o pasiune pentru cineva care… ţi-a zdrobit inima. Pasiunea sau, acel cineva. Te-a marcat pe viaţă. De ce? Pentru că nu ai fost persoana care să dăruiască cu jumătăţi de măsură. Te-ai dăruit cu totul. Şi nu ai primit nimic. Oh, ba da. Ai primit înapoi o inimă imprimată,speranţe deşarte şi amintirea unei pasiuni care ţi-a zdrobit inima.
Prima imagine preluată de pe : http://3.bp.blogspot.com/
A doua imagine preluată de pe: http://k41.pbase.com/
14 Comments
Alexa
nov. 13, 2009
raluthewriter
nov. 14, 2009
ionut andrisan
nov. 14, 2009
Deci.. idiot sau porc – despre barbati « Biscuim Măria Ta!
nov. 14, 2009
Scurte de Duminica #39 « Crok's Blog™
nov. 15, 2009
Scurtiliiiiii #6 | Ceostoy.ro ( If you could do a difference , do it ! )
nov. 15, 2009
Dexter
nov. 15, 2009
thorski
nov. 15, 2009
Camelia Capitanu
nov. 16, 2009
Adrian
nov. 16, 2009
capshunik
nov. 16, 2009
yonne
nov. 16, 2009
vasi
nov. 17, 2009
lavy4god
sept. 05, 2010