Respect oamenii cu părul cărunt. Îi respect pe acei bătrâni care de-a lungul timpului au trecut prin atâtea lucruri şi suferinţă. Sunt convinsă că au avut o viaţă grea, că în perioada războiului au fost traumatizaţi şi că au îndurat lucruri pe care noi, tinerii, nici măcar nu le visăm. Nimic nu-mi poate înduioşa inima mai mult decât un bătrân peste care au trecut anii şi încercările. Şi totuşi, nimic nu-mi displace mai mult decât clişeul „Pe vremea mea…”.
Da, dragii mei bunici, părinţi şi oameni vârstnici, suntem conştienţi că aţi suferit enorm de mult ca noi să avem o viaţă mai bună. Că aţi luptat pentru libertatea noastră. Suntem conştienţi de asta şi profund îndatoraţi. Dar, haideţi puţin să intrăm şi în „lumea mea”. Haideţi să vă prezint vremea mea.
Înjurături scrise pe zidurile accesibile vederii, politică mizeră, reclame uriaşe pe panouri publicitare în care se află femei aproape goale, media plină de sexualitate şi pornografie, dependenţe, ceea ce odată era imoral, acum este perfect legal. Pe vremea mea, rar mai găsesc un profesor model, pentru că o mare parte apar la emisiuni de doi bani, urcă pe o scenă la „Românii au talent” şi scot la suprafaţî faptul că niciodată nu a trecut examenul psihologic, sau nici măcar nu l-au dat, vin la oră turmentaţi şi câte şi mai câte. Modele? De unde? Trăim într-o vreme în care dacă nu te supui normelor societăţii care e din ce în ce mai depravată, eşti expulzat. Citim în ziare numai despre violuri, ucideri, sinucideri şi vedem la televizor cum mai Marii Noştri, conducătorii care stau la cârmă, se înjură unul pe altul, se ridicularizează şi-şi umplu buzunarele prin sudoarea muncii altora. Dacă pe vremea voastră, dragii mei bunici, era apreciată o atitudine modestă, un caracter educat şi buna-cuviinţă, ei bine, pe vremea mea se apreciază atitudinea perversă, caracterul provocator şi îndrăzneala ieşită din comun.
Ştiu, pe vremea dumneavoastră a fost greu. Aţi purtat un război, aţi suferit de foame şi v-aţi sacrificat pentru copiii voştri. Dar, pe vremea mea, şi noi purtăm un război. Numai că de această dată armele îndreptate spre noi sunt mult mai periculoase. De aceasta, avem nevoie de voi ca să ne sprijiniţi. Avem nevoie să ne înţelegeţi şi să fiţi AICI. Nu mai vrem să trăiţi în trecut, cândva, pe vremea voastră. Ajutaţi-ne să câştigăm acest război pentru suflet, mult mai periculos decât oricare altul!
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
4 Comments
Petru Burac
aug. 20, 2011
Alina Ilioi
aug. 21, 2011
risipitoru'
aug. 20, 2011
Alina Ilioi
aug. 21, 2011