Nu te speria. De ce tresari? Ţi-e frică de nou? De ceea ce simţi? De ceea ce crezi că ar putea să-ţi afecteze planurile pe viitor? Şi ce dacă? Ce mai contează toate acestea când acum, simţi un lucru atât de minunat?
Citeşti rând cu rând şi te întrebi poate la ce mă refer. Te întrebi oare despre ce vorbesc. Despre iubire. Da, ai tresărit din nou. Acest cuvânt ţi-a dat fiori. Ştii că e un cuvânt pur, sfânt. Zâmbeşti, nu-i aşa? Zâmbeşti pentru că ai impresia că te văd acum. Poate că te văd. Cine ştie? Da, da. Vorbesc despre acea iubire pe care toţi o simţim la un moment dat, acel sentiment care ne schimbă, care ne face diferiţi. Atât de diferiţi încât de multe ori şi noi ne mirăm de cum suntem. Ne schimbă. Din acel om puternic şi sigur pe el, iubirea ne transformă într-un om sfios, timid chiar. Tu, care niciodată nu roşeşti, ai descoperit cum se face. Şi când ai descoperit, te-ai mirat atât de tare încât ai pus mâna pe obraji să simţi dacă nu cumva ţi-au luat foc. Nu ţi-au luat, ci doar s-au încălzit de la acel sentiment de nedescris. Tu, care de obicei eşti atât de logic şi de punctual, te-ai trezit dintr-o dată că ai uitat unde ai pus un lucru sau ce ai de făcut, sau pur şi simplu ai uitat că ai de terminat un proiect pentru facultate sau lucru. Şi ce-ai putea să le spui? „M-am îndrăgosit?”. Ţi-e frică de zâmbetele ironice care ar putea apărea pe faţa oamenilor cărora te mărturiseşti. Tu nu ştii că de fapt ei te privesc cu admiraţie, invidie chiar. Vor şi ei să întâlnească sentimentul care te schimbă. Care te face din om, neom. Şi când spun neom, nu mă refer la regnul animal, ci te ridică undeva, în ceruri, printre îngeri.
Şi parcă ţi-e ciudă. Ţi-e ciudă pentru că tu, de obicei, ştii ce trebuie să spui şi când trebuie să spui. Numai că atunci când te afli în faţa persoanei de care te-ai îndrăgostit, parcă ai uitat cu totul de acea calitate de orator pe care toţi ţi-o spun că o ai. Tresari din nou. Te întrebi de unde ştiu toate acestea? Rămâne un secret. Un secret pentru că uneori unele lucruri mai bine rămân nespuse. Pur şi simplu ştiu. Data viitoare când vei uita unde ai pus cheile pe care le ţii în mână, nu-i nimic. Noi vom înţelege. De asemenea vom înţelege şi că vei ajunge să te comporţi ca un copil, deşi ai trecut de mult peste vârsta maturităţii. Atunci când e vorba de iubire, noi înţelegem. Înţelegem pentru că am început să ducem lipsă de astfel de sentimente pure. Inocente. Neatinse. Nepervertite. Numai că ştii ce nu înţelegem? De ce ascunzi toate aceste sentimente de parcă ţi-ar fi ruşine de ele? Lasă-le. Zâmbeşte. Acceptă-le. Şi nu uita: dacă iubeşti, eşti pe drumul cel bun.
P.S. : Sunt în finala Premiile Radar de Media. Dacă îţi place ce scriu, am nevoie de votul tău la secţiunea 8, CEL MAI BUN BLOG. http://www.radardemedia.ro/pagina-de-vot-finala-premiile-radar-de-media-editia-primavara-2014/
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
37 Comments
Monica
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
yo
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
Valentina
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
jademan
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
G'Man
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
Valentina
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
Valentin
feb. 28, 2014
Alina
mart. 04, 2014
Claudiu
nov. 25, 2011
Emm
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
Valentina
nov. 25, 2011
Alina Ilioi
nov. 25, 2011
Alex
nov. 28, 2011
Ionut
nov. 26, 2011
Alina Ilioi
nov. 26, 2011
flavius
nov. 26, 2011
Alina Ilioi
nov. 26, 2011
Un Prieten
nov. 26, 2011
serafim
nov. 27, 2011
Alina Ilioi
nov. 28, 2011
serafim
nov. 29, 2011
risipitoru'
nov. 27, 2011
Alina Ilioi
nov. 28, 2011
Alex
nov. 28, 2011
Monster
nov. 28, 2011
Alina Ilioi
nov. 28, 2011
Monster
nov. 29, 2011
Rebeca Moza
nov. 30, 2011
silvia
nov. 30, 2011
Miru
dec. 02, 2011