Ai simtit si tu pentru o clipa ca Cerul s-a coborat la tine? Ai simtit ca Cerul e doar al tau? Si,ce e mai trist….peste un timp ai simtit ca a coborat Iadul in viatza
ta? Daca esti dependent de iubire…dependent de dragoste,vrei sa te simti in siguranta iubind si fiind iubit….atunci sigur ai avut aceste sentimente…..stari de cosmar,stari de extaz……alterneaza,se succed….sunt generate de diferite
persoane…de fiecare data ai crezut ca „El” e….si ai fost multumita,multumita de tine,multumita de viata ta. Ai crezut ca
esti invincibila…..ai crezut ca ai tot ce iti doresti. In momentele acelea i-ai ignorat pe ceilalti…ai existat doar tu si el.Dar….din pacate…..trist moment, a venit si o clipa cand ai simtit exact opusul acestor stari de fericire. Atunci nu iti mai doreai nimic. Poate doar o clipa de pace, tanjeai dupa inca o clipa de pace. De liniste. Macar a mia parte din acea clipa de liniste pe care ai simtit-o alaturi de El. Si, ti-ai luat inima in dinti, ti-ai facut curaj si ai inaltat o ruga….o ruga care nu credeai ca e posibila. Nu credeai nici tu in ea. O ruga pe care nu credeai vreodata ca ti se va potrivi
tie. Acum, facand acest lucru nu mai vrei sa crezi, nu ai puterea sa crezi ca vor mai exista in viata ta pacea, dragostea.Nu mai poti sa crezi asta. Nu mai poti sa crezi in nimic. Si, sfasiata de ura, sfasiata de deznadejde, acea blestemata deznadejde pe care nu ai dorit-o in viata ta…..mai ai o slaba speranta…..dar e atat de firava speranta!! Si totusi, cu o ultima sfortare…cu un geamat, pe care il credeai ca va fi urmat de atatea altele, sau ca va fi ultimul lucru care va mai fi facut in viata ta. Pentru ca nu vei mai putea continua viata intr-un asa ritm…soptesti slab, abia auzit.Nici tu nu esti sigura daca chiar ai zis-o. Daca chiar ai inaltat dorinta ta catre cer.
Si cazi din nou in deznadejde,in disperare. Esti confuza, nici macar nu mai stii daca ai pronuntat marea dorinta
sau nu. Vrei sa fii sigura, vrei sa ai aceasta
certitudine. Dar… la cine sa cauti certitudinea daca nimeni nu era alaturi de tine ca sa ti-o confirme. Alta data alergai la El. La cel care era mereu alaturi de tine, la cel care putea sa te linisteasca….la cel care niciodata nu te-a dezamagit. Iti vin in minte aceste ganduri. Si…ohh….din nou incepi sa plangi. Sau cel putin asta simti …ca plangi…asta e dorintza ta……sa versi lacrimi, sa simti siroaie de lacrimi calde…….care alta data iti erau sterse de El. Dar acum? Unde e el? De ce nu le sterge nimeni? De ce?… De ce>?…. Si din nou incep miile de intrebari cu
care te-ai confruntat in ultimile nopti. Acele nopti pe care nu vrei sa ti le mai amintesti….acele nopti………ah..acele nopti care alta data erau atat de splendide!! Oh,…..nu mai vrei sa stii nimic….vrei sa uiti. Dar de ce aceste ganduri tot iti revin, te ajung? Tu fugi de ele….tot mai repede,alergi…..pui toata forta ta in aceasta alergare. Dar de ce gandurile totusi te ajung? Alearga ele mai tare ca tine? Incepi din nou sa
plangi. Dar…de data asta…oh..de data asta……simti o mana calda pe obrazul tau. Lacrimile tale se intetesc, curg cu putere. Asa cum nu le-ai mai simtit niciodata…..si e atat de dulce plansul de acum. O stare de o imensa pace se instaleaza in sufletul tau. Acel suflet care e sfasiat de atatea dureri, de dezamgiri. Vrei sa ridici capul, dar
nu ai puterea…..vrei sa vezi persoana care stie atat de bine a mangaia.. Dar nu potzi..nu potzi. Plangi acum si de
deznadejde. De fapt, e si pace, si speranta in plansul tau. O mana blanda iti ridica capul incetisor. Te uiti mirata…..nu stii de ce face acest om asta pentru tine. Oare nu mai esti singura? Nu mai esti acea persoana deznadajduita? ….Oh…vezi in sfarsit persoana care te ajuta. Gata!!…o lumina puternica se
aprinde in sufletul tau! ..Deci..e adevarat….chiar ai spus acea
ruga, si Domnul a trimis un inger sa te mangaie. Chiar acel inger
care a adus in viata ta Cerul….si apoi Iadul……….
…………dar de data aceasta aduce Cerul. A primit insarcinarea asta de la Cel care l-a creat. Nu poate renunta, nu poate sa refuze asa o sarcina. Si…..din nou apare o slaba speranta, o nadejde……slaba, dar..totusi, se cheama nadejde. Il
accepti. E prea minunat ca sa refuzi. Cine stie daca nu se va succede iar Cerul si Iadul. Dar…..accepti si asta!
2 Comments
radu
aug. 02, 2009
Rewind
aug. 04, 2009