Nu sunt nimic din ce aş fi vrut să fiu. Sunt doar o fată care încearcă să fie mai mult decât e. Uneori reuşesc, alteori nu. Sunt atât de imperfectă! Atât de plină de defecte! Dar ma consolez cu faptul că poate defectele mele, altora le par calităţi. Sau poate că nu. Nici măcar…nu reuşesc să fiu pe jumătate din ce mi-aş dori. Nu pot să fiu fericită tot timpul. Nu pot să mă ridic mereu la înălţimea aşteptărilor celor din jur. Când greşesc, privesc în jur şi încerc să mimez victoria! Atât sunt de imperfectă, încât uneori rămân stupefiată. De ce? Pentru că dimineaţa nu sunt ca scoasă din cutie, mă enervez repede şi uneori…doar uneori..am complexe. Dar, deşi nu sunt deloc ceea ce aş fi vrut să fiu, îndrăznesc să scot capul din cochilia mea şi să fiu eu însămi. Pentru că cea mai mare imperfecţiune, pe lângă toate cele, ar fi asta: să încerci fii altcineva. De ce să mai adaugi ceva pe lista defectelor tale? Graşi, slabi, blonzi, roşcaţi, cu picioare lungi sau scurte, toţi suntem imperfecţi. Dar, să îndrăznim să ne recunoaştem defectele şi să nu le lăsăm să fie obstacole în viaţa minunată pe care o avem înainte! De ce? Pentru că tu, da TU, poţi obţine tot ce vrei cu imperfecţiunea ta! Suntem atât de imperfecţi, încât… devenim perfecţi!
Citeste si:
Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...
Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...
10 Comments
alessya20
ian. 18, 2010
eu
ian. 18, 2010
yonne
ian. 18, 2010
Geanina Codita
ian. 19, 2010
achilianu
ian. 19, 2010
kaos
ian. 19, 2010
Ruxandra
ian. 19, 2010
Crok
ian. 19, 2010
mimi
ian. 21, 2010
Movi
ian. 21, 2010