Amalgam de sentimente. Ninge. Plouă. Nici vremea nu ştie ce vrea. Plâng. Râd. Am reuşit să fac o combinaţie între acestea două. Arată grotesc. E mâzgă afară. Bate vântul. Fulgii se topesc deja din aer. În sufletul meu e haos. Lucrurile sunt amestecate. Copacii deja goi, stau pustii şi slabi în bătaia vântului. Parcă sunt scheleţii trecutului meu. Goi, subţiri, pustiiţi şi amorţiţi.
Pe stradă vezi fantome. Oamenii sunt acoperiţi cu măşti albastre. Se feresc de virus. Din depărtare, arată ca un neant cu picăţele albastre. Nici ei nu mai ştiu dacă măştile pe care le poartă sunt pentru a-i apăra de virus sau pentru a nu-şi scoate măştile sufleteşti. E forfotă. Peste tot pe unde te întorci auzi de gripă. Gripa prostiei e contagioasă. Ştiu. Dar de ce contra acesteia nu se poartă măşti şi nu se injectează cu fel şi fel de vaccinuri? Pentru că prostia nu doare. Dacă ar durea, spitalurile ar fi pline.
Tuşesc. Mă doare capul. Ochii îmi lăcrimează. Să fie gripa sau plăsmuirea imaginaţiei mele?
Picăţele albastre în neant
Citeste si:
Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...
Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...
4 Comments
Camelia Capitanu
nov. 04, 2009
artistu
nov. 05, 2009
Inka
nov. 05, 2009
Alin
nov. 07, 2009