Ochii îmi erau roşii. Broboane de sudoare curgeau pe faţa schimonosită. Mă priveam în oglindă şi nu-mi venea să cred. Luptam cu mine însămi. Simţeam deja cum pierdeam controlul corpului. Am inspirat adânc şi m-am îndepărtat de oglindă. Am privit pe fereastra viitorului. Oameni odioşi se plimbau pe stradă. Oameni monştruoşi conduceau lumea. Oamenii societăţii. Deschideau gura roşie şi dinţii strălucitori şi ascuţiţi şi…. muşcau. Ochii le ieşeau din orbite şi se vedea setea ce îi cuprindea. Se mâncau între ei. Pe trotuare şi prin canale curgea sânge. Sânge de nevinovaţi, de răfăcători şi de monştrii ai timpului.
Am simţit furnicături în tot corpul. Deja corpul meu cerea ce e de drept. Vărsare de sânge.Începea transformarea mea, simţeam asta. Luptam din răsputeri sî rămân la condiţia de om, dar nu reuşeam. Monstrul din mine era prea puternic. Am luat un pumnal în mână şi l-am privit sadic. Vroiam, doream să văd sânge. Cel mai greu e când te lupţi cu tine însuţi. M-am apropiat de uşă, dar cu ultima sforţare m-am oprit. Am ridicat pumnalul şi… mi l-am înfipt în inimă. Gata. Respiram din ce în ce mai greu. Îmi murea ”eul”. Am închis ochii şi am zâmbit. Cel puţin nu m-am transformat în monstrul societăţii de astăzi. S-a terminat!
Pierdută într-o lume a monştrilor?
Citeste si:
Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...
Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...
5 Comments
darkemdoo
nov. 06, 2009
conea
nov. 07, 2009
Alin
nov. 07, 2009
avramizza
nov. 07, 2009
Razvan
nov. 07, 2009