Cum ar fi dacă am continua să trăim normal, să ne trăim viaţa aşa cum dorim… şi… deodată, să murim? Viaţa e frumoasă, o trăim, mergem înainte. Suntem tot timpul posaci şi răutăcioşi, ne certăm cu cei dragi şi ţinem ”ranchiună”. Trec săptămânile până începem să vorbim din nou cu ei, şi atunci răutăcioşi. Ţinem ascunse sentimentele noastre faţă de cineva, nu ne obosim să facem complimente şi nu spunem persoanelor dragi cât de importante sunt pentru noi. Nu zâmbim şi nu ne facem timp să admirăm natura şi frumuseţea. Nu ne facem timp să privim în ochi un copilaş inocent şi nu ne facem timp să comunicăm cu familia. Este timp nu? Poate că da, poate că nu. Şi poate că…. mâine nu vei mai avea ocazia să faci toate acestea. Poate că…. închizi ochi şi nu mai respiri. Şi, s-a terminat!
Citeste si:
Am alergat după perfecțiune. Tremuram la fiecare critică, tresăream când făceam ceva greșit și căutam să fiu impecabilă...
Zilele trecute mă gândeam la pilda cu fiul risipitor, în timp ce făceam curat. Aveam așa niște întrebări legate de anumite asp...
4 Comments
Adrian
dec. 03, 2009
achilianu
dec. 03, 2009
Crok
dec. 04, 2009
blu
dec. 04, 2009