Prea multe măşti, cam puţine chipuri

Destul de des am avut impresia că am ajuns să cunosc o persoană îndeajuns de bine. Am crezut că ştiu cine este ea şi că ceea ce mi-a prezentat este real. Mi-a plăcut să cred că zâmbetul pe care îl primesc este real, că lacrima care curge este autentică şi că ce mi se spune nu e o poveste, este realitate. La fel de mult mi-ar fi plăcut şi să am dreptate. Din păcate, de prea puţine ori am avut… de mult prea puţine.

Prima oară când am descoperit că oamenii au măşti, nu am crezut. Nu am vrut să cred. Am alergat în camera mea, m-am închis acolo şi mi-am dorit din toată inima să fie un vis. Un vis urât, din care urma să mă trezesc. Dar nu m-am mai trezit… nu m-am trezit pentru că oamenilor din faţa mea continuau să le cadă măştile, una câte una, mască după mască. Am rămas şocată când persoanei din faţa mea i-a căzut masca, şi spun că i-a căzut pentru că nu a fost o alegere proprie, ci o greşeală. I-a căzut pentru că situaţia respectivă i-a dat un ghiont puternic.

O prietena de-a mea mi-a spus că şi-ar dori ca feţele noastre să arate ca şi sufletele noastre. M-am îngrozit şi cutremurat, pentru că deja îmi imaginam cum merg printre monştri, printre feţe deformate şi priviri goale. Am cunoscut oameni care la început m-au impresionat. M-au fermecat prin ceea ce sunt şi ceea ce spun. Asta până când masca pe care o purtau a dispărut, şi am cunoscut adevărata faţă. În acel moment, mi-am dorit să alerg, să plec cât mai departe cu putinţă, pentru că am refuzat să cred că un om poate să se schimbe aşa. Poate că sunt o naivă, sunt o naivă că încă mai cred că există chipuri autentice, chipuri virgine pe care să nu fi stat nici o mască. Poate…

Şi totuşi… nu ştiu dacă să-mi doresc să nu mai poată avea nimeni mască. Mi-e frică. Mi-e frică de lumea în care aş putea să trăiesc, atunci când fiecare şi-ar purta propriul chip, şi nu o mască. Poate că e mai bine aşa, poate că trebuie să ne bucurăm de momentele frumoase, fie că sunt false sau nu, pentru că ne-am putea îngrozi de ce se ascunde dincolo de mască. Până acum, de prea puţine ori am descoperit un om şi mai frumos decât înainte, atunci când şi-a dat masca jos. Şi ştii de ce? Asta pentru că în general, oamenii care au ceva de ascuns, oamenii care nu sunt siguri pe ce sunt ei… aceia poartă mască. Oamenii curaţi şi cu intenţii bune, nu poartă măşti. Nu, acei oameni se mulţumesc cu chipurile lor. Până la urma urmei, descoperim că la sfârşitul vieţii am întâlnit mai multe măşti decât chipuri.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

12 Comments

Dionisie Valentin Emmy

sept. 16, 2012

Asta pentru că în general, oamenii care au ceva de ascuns, oamenii care nu sunt siguri pe ce sunt ei… aceia poartă mască. Oamenii curaţi şi cu intenţii bune, nu poartă măşti. Nu, acei oameni se mulţumesc cu chipurile lor. Până la urma urmei, descoperim că la sfârşitul vieţii am întâlnit mai multe măşti decât chipuri.(((((La Radio in 1996 1 Actor a zis noi suntem pe Scena Vieti noi toti Purtam Masti 1 masca,cand se inchide Cortina,am uitat ce a zis mai departe,,offf si yo port o masca,nu sunt sincer 100%%%))))GBU Happy Weekend:D)
- Alina
  
  sept. 24, 2012
  
  De ce nu dai jos masca atunci?
Cristian Andrei Nica

sept. 16, 2012

Fericirea apare doar atunci când ne schimbăm cu măiestrie măştile care ne reprezintă. Un om fals nu va fi niciodată fericit. În schimb, un om apreciat ca fiind sincer de către ceilalţi, va dărui fericirea sa mai departe. Cum numim un om cu un caracter problematic ce alge să poarte o mască pentru a-i face pe ceilalţi mai fericiţi? Suntem diferiţi, cu sau fără mască. Măştile fac parte din sine şi sunt doar o etichetă pentru situaţiile în care alegem să nu fim ceea ce suntem. Uneori ne aşteptăm să vedem o mască frumos colorată, alteori ne imaginăm că ea este deja pe faţa celorlalţi când stăm de vorbă de fapt, cu actorul autentic. Scena mediului social ne cere măşti dezirabile dar nu de fiecare dată trebuie să considerăm că acestea rămân ne mişcate. Indiferent de situaţie, demascarea produce suferinţă atât pentru purtător cât şi pentru observator. Sunt mulţi oameni, deci multe măşti din care putem alege masca ce se asortează cu valorile noastre, pentru că şi noi vom fi aleşi în funcţie de caracteristicile apreciate de către ceilalţi. Nu trebuie să căutăm mereu actorul, pentru că probabil rolul pe care îl joacă este doar în mintea noastră. Masca imaginată este mai periculoasă decât masca reală. Acceptă oamenii aşa cum sunt, pentru că ei nu se vor schimba chiar dacă tu îţi doreşti acest lucru. Ce rămâne în urma noastră contează, amintirile produse de propriul rol în vieţile celorlalţi. (Deci, îţi multumesc).
- Alina
  
  sept. 24, 2012
  
  Domnule psiholog, mă bucur că mi-aţi scris. Sper că v-a plăcut reportajul. Cât de curând trebuie să ne reîntâlnim pentru a discuta despre acel profil psihologic pe care l-am amintit:)
Sanyi

sept. 16, 2012

Din pacate ai dreptate. Nu este nimen perfect. Daca iti aduci aminte de pasajul urmator: "Bunule Invatator..." "Pentru ce Ma numesti bun?", i-a raspuns Isus. "Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu." Nu cauta oameni perfecti, nu vei gasi niciodata, insa poti schimba oameni, prin felul tau de viata. Sper din tot sufletul ca tu sa-ti porti propriul tau chip, fara masca.
- Alina
  
  sept. 24, 2012
  
  Aşa este, niciodată nu vom găsi oameni perfecţi. Doamne ajută ca toţi să ne purtăm doar chipurile, fără măşti
Cristian Andrei Nica

sept. 16, 2012

Fericirea apare doar atunci când ne schimbăm cu măiestrie măştile care ne reprezintă. Un om fals nu va fi niciodată fericit. În schimb, un om apreciat ca fiind sincer de către ceilalţi, va dărui fericirea sa mai departe. Cum numim un om cu un caracter problematic ce alge să poarte o mască pentru a-i face pe ceilalţi mai fericiţi? Suntem diferiţi, cu sau fără mască. Măştile fac parte din sine şi sunt doar o etichetă pentru situaţiile în care alegem să nu fim ceea ce suntem. Uneori ne aşteptăm să vedem o mască colorată, alteori ne imaginăm că ea este deja pe faţa celorlalţi când avem în faţă de fapt, actorul autentic. Scena mediului social ne cere măşti dezirabile dar nu de fiecare dată trebuie să considerăm că acestea rămân nemişcate. Indiferent de situaţie, demascarea produce suferinţă atât pentru purtător cât şi pentru observator. Sunt mulţi oameni, deci multe măşti din care putem alege masca ce se asortează cu valorile noastre, pentru că şi noi vom fi aleşi în funcţie de caracteristicile apreciate de către ceilalţi. Nu trebuie să căutăm mereu actorul, pentru că probabil rolul pe care îl joacă este doar în mintea noastră. Masca imaginată devine mai periculoasă decât masca reală. Acceptă oamenii aşa cum sunt, pentru că ei nu se vor schimba chiar dacă tu îţi doreşti acest lucru. Ce rămâne în urma fiecăruia contează, amintirile produse de propriul rol în vieţile celorlalţi. (Deci, îţi mulţumesc.)
Daniel

sept. 18, 2012

Noi oamenii ne ascundem sub masti pentru ca nu stim sa luptam cu oamenii societattii si trebuie sa film noi insine. Iti multumesc ca te-a adus dumnezeu la momentul potrivit si in locul potrivit,De atunci viata mea s-a schimbat si tin sa iti multumesc tie si lui dumnezeu.
- Alina
  
  sept. 24, 2012
  
  Mă bucur enorm de mult Daniel. Continuă să fii lumină în întuneric:)
Prea multe măşti, cam puţine chipuri « Presa Locala

sept. 21, 2012

[...] sursă: Alina Ilioi window.fbAsyncInit = function() { FB.init({appId: "", status: true, cookie: true, xfbml: true}); }; (function() { var e = document.createElement("script"); e.async = true; e.src = document.location.protocol + "//connect.facebook.net/en_US/all.js"; document.getElementById("fb-root").appendChild(e); }()); [...]
River

sept. 24, 2012

"Ce rămâne în urma noastră contează, amintirile produse de propriul rol în vieţile celorlalţi." Adevarat. "...tu sa-ti porti propriul tau chip, fara masca." Dificil. We need to know what effect our actions have in the lives of others and to be able to imagine ourselves in the same circumstance. Bunica noastra avea o vorba : "Mananci un sac de sare cu un om si nu-l cunosti..." Dar vine o zi cand imprejurari extraordinare dau jos o masca. Si Bunului Om ii cade masca: "Am rămas şocată când persoanei din faţa mea i-a căzut masca, şi spun că i-a căzut pentru că nu a fost o alegere proprie, ci o greşeală. I-a căzut pentru că situaţia respectivă i-a dat un ghiont puternic." Dar noi, noi, cei ce determinam situatii dureroase, atat pentru noi insine cat si pentru altii, noi ce suntem? Fiecare dintre noi? Fiecare dintre noi dezamagim pe cineva drag, fiecare dintre noi lovim in cel apropiat...Dar nu vedem si nu intelegem ce facem, ce am facut, decat in momentul cand vom primi, fiecare la randu-ne, efectul faptelor noastre...abia atunci vom intelege...
- Alina
  
  sept. 24, 2012
  
  Câtă dreptate ai... am auzit o vorbă care mi-a rămas întipărită: "Uită-te la rănile pe care i le-ai făcut celui de lângă tine, pentru că ele au forma rănilor tale viitoare":)

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

L	Ma	Mi	J	V	S	D
						1
2	3	4	5	6	7	8
9	10	11	12	13	14	15
16	17	18	19	20	21	22
23	24	25	26	27	28	29
30

12 Comments

Dionisie Valentin Emmy

Alina

Cristian Andrei Nica

Alina

Sanyi

Alina

Cristian Andrei Nica

Daniel

Alina

Prea multe măşti, cam puţine chipuri « Presa Locala

River

Alina

Lasă un răspunsAnulează răspunsul

Despre mine

Alina Ilioi

Facebook:

Abonare e-mail:

Cele mai citite:

AŞA vei şti că l-ai întâlnit pe EL!

Din partea unei femei, pentru tine, drag bărbat

AŞA vei şti că ai întâlnit-o pe EA!

Eu, femeia, declar

Ce trebuie să ştii când alegi să iubeşti o femeie deşteaptă.

Comentarii

Arhiva

Blogroll

Nu copia!