De atâtea ori în viaţă am spus că nu aş putea trăi fără o persoană sau fără un lucru. M-am legat de oameni şi am mărturisit că nu mi-aş putea imagina viaţa fără ei şi m-am ataşat de lucruri fără de care am crezut că nu pot supravieţui. Asta până la un moment dat în care am descoperit că viaţa continuă şi fără ele.
A fost în viaţa mea un om fără de care nu aş fi putut să-mi imaginez viitorul. Îmi amintesc perfect cum spuneam că niciodată nu am să-mi imaginez cum ar fi viaţa mea fără acea persoană. Circumstanţele m-au adus în locul în care am descoperit cum e să fie viaţa fără lucrurile şi persoanele de care spuneam că nu aş putea să mă lipsesc. Am experimentat cum e să simţi la început acel gol, un pustiu din care te gândeşti că nu vei mai putea ieşi, ca mai apoi să te forţezi să trăieşti normal. Încetul cu încetul descoperi că acel sentiment de dor dispare, pentru că până la urma urmei, omul e o fiinţă adaptabilă. Nu ai un lucru, te adaptezi fără el. Iată-mă astăzi scriind despre aceste lucruri fără să-mi mai curgă lacrimi din ochi, fără să fiu melancolică sau să mă gândesc că am făcut greşeala vieţii mele.
Astăzi am dat peste un astfel de om. Am stat preţ de câteva secunde faţă în faţă, ne-am salutat şi fiecare şi-a văzut mai departe de drum. De viaţă. Nu am simţit nici un gol, nici un dor şi nici acea senzaţie că nu aş putea să trăiesc fără această persoană. Doar am zâmbit, gândindu-mă că de atâtea ori ne desconsiderăm singuri. Ne spunem că nu am fi aceleaşi persoane fără acel cineva, că nu am fi la fel de deştepţi, iubitori, blânzi, fără lucrurile indispensabile (spunem noi) sau fără acei oameni care îşi pun amprenta asupra vieţii noastre.
Realitatea e alta. Suntem puternici. Fiecare în parte. Dacă încă respirăm astăzi, nu am pierdut lupta. Da, poate că am pierdut oameni pe care îi iubeam, oameni dragi, lucruri preţioase sau „şansa vieţii noastre”. Pentru moment vom plânge, vom striga că viaţa noastră nu mai are nici un sens fără ele şi că nu ne vom reveni niciodată. Adevărul este că vom supravieţui. Mai mult, dacă suntem inteligenţi şi doritori, putem lăsa aceste momente să ne transforme în variante mai bune de ale noastre, şi să ne dea şi o lecţie: niciodată să nu ne legăm inima de nimeni şi nimic, înafară de Dumnezeu.
Şi mai ştii care e adevărul gol goluţ? Poţi trăi fără acel cineva, fără el, fără ea, fără iubirea vieţii tale şi fără cariera visurilor tale. Fără aceste lucruri poţi trăi, şi absenţa lor te poate transforma într-un om mai puternic. Însă, ţine minte ceva: singurul om fără de care nu poţi trăi, eşti TU!
7 Comments
john
oct. 07, 2013
Alina
oct. 07, 2013
Sandu
oct. 07, 2013
Alina
oct. 07, 2013
nadine
mart. 20, 2014
Alina
mart. 20, 2014
Un simplu om
oct. 09, 2013