Oare ce înseamnă să fii alungat de colo-n colo, să nu ai de mâncare iar gara să fie singurul refugiu care te poate ţine în viaţă pe durata iernii? Care e povestea celor care dorm în Sala de Aşteptare a Gărilor şi cum au ajuns în acest stadiu? Acestea sunt întrebări la care nu multă lume se gândeşte deoarece în ziua de astăzi, important este să ne fie nouă bine. Condiţiile sărace de trai, sănătatea, cât şi factorii externi, au condus la creearea unor poveşti a „musafirilor” nepoftiţi din gară. Împreună cu Adi Lup, Casian Simeny şi Anca Gherle am încercat să descoperim ce se întâmplă de fapt. De ce ni se pare ceva absolut normal ca acei oameni să doarmă în gară?
Pe un frig de nedescris, cu reportofonul în mână şi cu dorinţa de a afla adevărul, am pornit în plină noapte spre gara din Cluj. Ajunşi acolo, în sala de aşteptare o atmosferă apăsătoare plutea prin jur. Derutată, m-am îndreptat spre un poliţist pentru a-i pune câteva întrebări. Am fost refuzată pe motivul că „doar purtătorul de cuvânt poate să răspundă”. Am mulţumit frumos şi am plecat mai departe. Întreptându-ne spre următoarea „ţintă”, ne-am trezit strigaţi de poliţistul în cauză, care mi-a spus că poate se rezolvă cumva dacă îi dau numărul de telefon pentru a ieşi la o cafea. Gestul domnului de peste 35 de ani, m-a lăsat şocată şi am refuzat politicos. Dar până la urmă ne-a ajutat. Ne-a adus pentru a vorbi cu noi, un contrabandist de telefoane. Da, aţi citit bine. Un poliţist ne-a adus un contrabandist de telefoane. După ce am discutat cu acesta, am plecat spre acei sărmani care moţăiau pe scaunele gării. Mi se rupea inima când ascultam poveştile lor triste şi din păcate… venind cu un iz de alcool. Un iz uneori mult prea puternic. Da, am aflat. Unii au ajuns în acest stadiu din cauza alcoolului. A viciului. Alţii din cauză că au fost oamenii nepotriviţi, la momentul nepotrivit sau pur şi simplu viaţa le-a oferit o altă poveste. Ce-am mai descoperit? Aflaţi chiar singuri, dând click pe următorul reportaj:
Reportaj oameni ai străzii în gară
Data viitoare când vom trece pe lângă cineva, poate că ne vom gândi şi la faptul că acel cineva este o persoană, nu un obiect. Că are un suflet, o întâmplare şi o poveste care trebuie auzită. Tu ce faci ca să o fie auzită?
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
22 Comments
Nathanael [HistoryMaker]
dec. 03, 2011
Alina Ilioi
dec. 03, 2011
Nathanael [HistoryMaker]
dec. 03, 2011
Angela Insula Ekklesia
dec. 06, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
Monster
dec. 03, 2011
Alina Ilioi
dec. 03, 2011
sandy
dec. 04, 2011
Alina Ilioi
dec. 04, 2011
sandy
dec. 04, 2011
Oli
dec. 04, 2011
Alina Ilioi
dec. 04, 2011
Oli
dec. 05, 2011
Alina Ilioi
dec. 05, 2011
Oli
dec. 06, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
Brudar Maria
dec. 07, 2011
Alina Ilioi
dec. 07, 2011
Brudar Maria
dec. 08, 2011
Alina Ilioi
dec. 09, 2011
Brudar Maria
dec. 08, 2011
Alina Ilioi
dec. 09, 2011