Diverse

Resentimentul-rană veche

Când trăieşti cu resentimente, nu mai ai nimic de oferit. Resentimentele sunt sentimente ostile provocate de amintiri neplacute cauzate de către cineva. Când eşti plin de resentimente, eşti plin de ură, de dorinţă de răzbunare. Resentimentul, în opinia mea, este sentimentul care vine iar şi iar şi iar peste tine. Te doboară, te macină, mănâncă tot ce e mai bun din tine. Atunci când cineva ne răneşte enorm, când suntem dezamăgiţi, ne simţim nedreptăţiţi sau eliminaţi din viaţa cuiva, acele sentimente care ne-au doborât revin la noi dar de fiecare dată cu o intensitate şi mai mare.
Deşi poate nu ai realizat, când eşti plin de resentimente pur şi simplu nici nu mai poţi avea relaţii normale cu cei din jur. Nu mai poţi lega prietenii şi pur şi simplu nu mai poţi face lucrurile pe care altă dată le făceai. Asta pentru că e ca şi o boală. Începe să te mănânce dinlăuntru, până dă pe dinafară. Şi când dă pe dinafară, umplii de sentimente negative şi pe cei de lângă tine. Şi nimeni nu vrea să stea lângă cineva posac şi care se plânge tot timpul. Nimeni nu vrea să stea lângă cineva care urzeşte planuri de răzbunare. E greu prin ce ai trecut, e greu pentru că nu-ţi imaginezi de ce tocmai tu. Te gândeşti că nu vei putea ierta persoana respectivă până când nu te vei vedea răzbunată. Dar doar ţie îţi faci rău dacă păstrezi în tine toată acea amărăciune. De ce să retrăieşti acel moment, din nou şi din nou? E greu să laşi în urmă toate cicatricile care ţi-au fost cauzate, dar nu e imposibil. Şi alţi oameni au reuşit. Şi eu am reuşit. Poţi şi tu.
De ce să fii plin de resentimente, când ai putea să fii plin de iubire de dă peste ea?

imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

10 Comments

  • Resentimentul-rană veche - Ziarul toateBlogurile.ro

    sept. 18, 2010

    Reply

    [...] Resentimentul-rană veche Sat Sep 18, 2010 22:52 pm Când trăieşti cu resentimente, nu mai ai nimic de oferit. Resentimentele sunt sentimente ostile provocate de amintiri neplacute cauzate de către cineva. Când eşti plin de resentimente, eşti plin de ură, de dorinţă de răzbunare. Resentimentul, în opinia mea, este sentimentul care vine iar şi iar şi iar peste tine. Te doboară, te macină, mănâncă [...] [...]

  • avatar image

    Lorelei

    sept. 19, 2010

    Reply

    Vai, cat esti de frumoasa:X

    • avatar image

      capshunik

      sept. 19, 2010

      Reply

      Multumesc mult de tot Lorelei:)

  • avatar image

    Andrei

    sept. 19, 2010

    Reply

    Frumos descrisa starea ,dar care este solutia ta la aceasta problema nu ai scris!

    • avatar image

      capshunik

      sept. 19, 2010

      Reply

      Iertare, iertare, iertare si iar iertare. De 70 de ori cate 7. Si nu in ultimul rand, vointa

  • avatar image

    manu

    sept. 20, 2010

    Reply

    Iertare dar și uitare. Iertarea e ușoară. Uitarea nu e.

    • avatar image

      capshunik

      sept. 20, 2010

      Reply

      Aşa este.

  • avatar image

    neitheea

    sept. 23, 2010

    Reply

    Nu cred ca raspunsul e iertare. Eu nu am iertat. Dar am trecut peste. Raspunsul e timpul. Iar timul de diferit pentru fiecare dintre noi.

  • avatar image

    browse

    oct. 11, 2010

    Reply

    neitheea, timpul nu e al nostru. se merita sa ni'l irosim, asteptand sa se vindece rani care nu se trateaza de la sine? plus ca uitarea, din nou nu e o solutie, pt ca nu e nicodata ceva real. oricat ai zice ca ai uitat, avand in vedere ca e o experienta din viata ta, oricand iti poti aminti de ea. deci, tot la iertare raman si eu. si dragoste.

    • avatar image

      neitheea

      oct. 13, 2010

      Reply

      @browse Cred ca fiecare isi construieste realitatea dupa bunul lui plac. Eu, asa mi-am facut-o. Nu stiu daca merita sa astepti "timpul" cand se vindeca ranile.... Poate si eu am asteptat in zadar, si poate totul a fost in zadar. Ca sa nu ne abatem de la subiect, poate ca uneori se merita, alteori nu, dar TOTUSI s-au vindecat. Si nu, nu am iertat, nici pe departe. Si nici nu am uitat. Nu e o solutie uitarea, asa-i. Uitarea nu e solutie, cine stie ce cotitura dureroasa, iti amintesti de experienta care te-a facut sa suferi.. Aici iti dau mare dreptate. La iertare, deci, nu raman. La uitare nu. Raman la timp. "Si dragoste". Hm. Eu am uitat de ea. Ma bucur ca ai mentionat asta.. Cine esti tu, browse?.......am impresia ca te cunosc.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.