Privesc pe cer şi văd stele una şi una. Văd cerul negru, căci acum…este noapte. Este noapte peste tot. Şi chiar dacă mă doare, chiar dacă iubesc fiecare stea de pe cer, trebuie să accept că din când în când mai sunt şi stele căzătoare. Dani a fost una dintre ele. Dani a fost o stea căzătoare. A strălucit timp de 21 de ani. 21 de ani număraţi a fost pentru cineva copil, frate, prieten, verişor, etc. El a încercat ca nici măcar o clipă să nu o risipească. Era un băiat plin de viaţă, care iubea tot ce îl înconjura şi oferea şi altora din energia lui.
Acum trebuie să accept. S-a mai stins o stea. Chiar dacă era atât de strălucitoare, chiar dacă era încă tânără şi chiar dacă multă lume o iubea, steaua tot s-a stins. Şi modul cel mai dureros de a ieşi din viaţa cuiva, este să ieşi pe nepregătite. Să ieşi brusc. Într-o clipită Dani, o fracţiune de moment şi atât… tu ne-ai lăsat pe noi surprinşi, îndureraţi şi mulţi dintre noi neînţelegând de ce. Dar pendula necruţătoare a timpului ne va spune. La momentul potrivit vom şti.
Până când ne vom revedea Dani, să ştii că ai fost un prieten bun pentru mulţi. Şi privesc dinu nou pe cer, lacrimile îmi curg una câte una şi şoptesc printre buzele uscate şi ochii înroşiţi de plâns: ”Uite, s-a mai stins o stea!”
9 Comments
vasi
oct. 08, 2009
danutz2i2i
oct. 08, 2009
capshunik
oct. 08, 2009
avramizza
oct. 09, 2009
vasi
oct. 09, 2009
eu
oct. 09, 2009
Alex Mazilu
oct. 09, 2009
Alex Mazilu
oct. 09, 2009
Crys
oct. 10, 2009