Ceaţa se ridică din pământul proaspăt arat.
Pe câmp aleargă ca un bezmetic un hargat.
Ţipă, urlă, flutură din mâini cu disperare:
”A venit!”, ”a venit!”, ecoul se-aude din zare-n zare.
Ţăranii îşi aruncă sapa cât colo
Mamele se-ndeamnă la drum: ”hai soro!”
Gospodinele lasă mâncarea-n cuptor să ardă,
Toţi aleargă-ntr-un suflet doar ca să o vadă.
Are ochii mari, pielea fină.
Păşeşte elegant ca o regină.
În juru-i toţi se minunează de-aşa făptură.
Unuia, de-atâta căscat i-a intrat o muscă-n gură.
Săracii, nu ştiu ei că a lor crăiasă
Zi de zi plânge, inima din piept să-i iasă.
Nu ştiu ei că fiinţa pe care-o privesc cu-atâta drag,
A fost părăsită, abandonată pe-al ei prag.
7 Comments
vasi
oct. 21, 2009
ionut andrisan
oct. 21, 2009
mariusbardan
oct. 21, 2009
vasi
oct. 21, 2009
ionut andrisan
oct. 21, 2009
tranceritza
oct. 22, 2009
capshunik
oct. 22, 2009