Acum am să vă scriu despre o reţetă a succesului garantat, despre cum puteţi să faceţi bani cu muncă puţină, şi cum puteţi să lucraţi câteva ore, apoi să faceţi ce vreţi voi, pentru că, nu-i aşa, succesul vine repede şi uşor. Ceea ce am să vă scriu poate că nu e exact ce aşteptaţi voi, dar am să vă spun în primul rând că o reţetă a unui succes rapid nu există, dar dacă într-adevăr vă doriţi să reuşiţi în viaţă, merită să citiţi următoarele rânduri.

      Una din definiţiile succesului din dex, este aceea că succesul este un rezultat favorabil, iar ca să ai un rezultat, trebuie să ai o acţiune. Ca să ai acţiune, bineînţeles că trebuie să munceşti. Da, ai citit bine: să MUNCEŞTI. Am primit multe mailuri, de la fete în mod special, în care îmi spuneau că şi-ar dori şi ele să scrie. Bineînţeles, le spuneam să înceapă să scrie câte un articol măcar la două zile, iar eu mă ofeream să-l corectez şi să le spun cam pe unde au greşit, din punctul meu de vedere. Poate că timp de o săptămână s-au ţinut de treabă, dar apoi au renunţat, pentru că vezi domnule, e mult prea greu. Aveau impresia că fără să citeşti câteva cărţi şi fără să practici arta scrisului, poţi să devii cel mai bun peste noapte. Deşi le-am explicat că eu primii doi ani am scris de mi-au sărit capacele, fără să primesc nici o renumeraţie sau prea multe feedbackuri pozitive sau suţinere decât din partea unora, au ridicat din umeri şi şi-au văzut de drum. Foarte bine, am scutit lumea de scriitori care nu-s pasionaţi. Vrei să scrii şi să te citească lumea? Munceşte, munceşte, munceşte. Stai treaz dacă e nevoie până la 2-3, atât cât simţi că trebuie. Când ai inspiraţie, lasă totul deoparte şi apucă-te de scris. Da, asta înseamnă să renunţi la cafele, la ieşiri cu prietenii, la filme sau alte plăceri de moment. Dar măcar ştii că scrii.

   Pe lângă dezamăgirea mea, zilele trecute am mai auzit pe puţin încă două-trei poveşti asemănătoare. Oameni consacraţi în domeniile lor mi-au povestit cum le-au oferit unor tineri oportunitatea de a observa şi de a fura meserie, de a munci în jurul lor şi de a pune oricâte întrebări e nevoie, iar acei tineri au refuzat pentru că, e prea multă muncă. „Aaaah, dar să lucrez eu 12 ore pe zi? Păi ce, nu am viaţă?”. „Aaaa dar vrei să fac asta pe gratis? Vreau plătit!”. Ne cerem scuze dragi oameni că nu vă punem la loc de onoare, nu aducem un sclav să vă facă vânt cu o frunză şi să vă hrănească cu struguri.

    Vreţi o reţetă a succesului? Munca. Sudoarea, transpiraţia… să simţi cum ţi se închid ochii de somn, dar tu mai stai să lucrezi puţin pentru că eşti pasionat de ceea ce faci. Să iubeşti, să dacă parte din tine profesia pe care ţi-ai ales-o şi să profiţi de fiecare ocazie şi oportunitate care ţi se oferă. Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor pe care îi cunosc şi au succes în ceea ce fac, şi-au început munca pe la 17-18 ani. Da, exact. După orele de la şcoală, au ales să mai dedice câteva ore şi muncii. Iată rezultatul. Aşadar, dacă te uiţi cu invidie spre modelul tău profesional, ţine minte că acel model a muncit enorm de mult şi a fost dispus să facă sacrificii pentru pasiunea lui. Atenţie, sacrificii şi nu compromisuri. Spor la muncă!

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com