În ziua de astăzi tot mai puţini işi recunosc înfrângerile. În schimb, preferă să meargă cu privirea ridicată, capul sus, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din afară se vede o mare de oameni plini de succes şi reuşite. Oameni care au trăit încă un an aşa cum şi-au dorit. Dacă păşeşti în interior, găseşti persoane cocoşate sub greutatea propriilor lor poveri, care îşi târăsc picioarele obosite până la următorul popas. S-ar declara înfrânte, iar o parte deja au făcut-o.
Cu mâinile tremurânde şi privirea tristă ne dăm seama că trebuie să mai rupem o filă din calendar. S-a mai dus un an, a mai trecut o lună. Privim în urmă şi descoperim că la început ne-am propus atâtea lucruri, iar acum la sfârşit, puţine s-au îndeplinit. Unele au ţinut de noi, altele nu. Dar acum nu vorbesc de reuşitele noastre, ci de înfrângeri. Înfrângeri pe care alegem să le băgăm repede sub covor şi apoi să acoperim şi să lăsăm acolo. Până când? Poate până când locul de sub covor devine neîncăpător şi trebuie fie să cumpărăm alt covor, fie să îl scuturăm de praf. Ne e groază când ne dăm seama că unele din nereuşitele noastre sunt rezultatul deciziilor pe care le-am luat. Nici măcar nu mai vrem să facem o retrospectivă pentru că ne-am înfiora. Rar de tot mai vezi câte un om care se opreşte şi ridică steagul alb, în semn că vrea pace. Că pentru o clipă, declară că războiul pe care-l ducem s-ar putea să nu se termine aşa cum ne-am aştepta. Ne minţim singuri că aşa am vrut noi să iasă unele situaţii, asta ca să nu recunoaştem că de fapt totul a luat o întorsătură neaşteptată. Nici măcar în faţa lui Dumnezeu nu ne mai aplecăm pe genunchi ca să recunoaştem că „am fost înfrânt. Adevărul este că sunt obosit. Nu mai pot. Ce să fac? Ce a mai rămas de făcut? Sunt slab”. Ne-am simţi prea vulnerabili, iar societatea din ziua de astăzi ne induce ideea că vulnerabilitatea este periculoasă. Este. Dar dacă eşti un adevărat războinic, îţi asumi riscuri. Cine a spus că mereu trebuie să câştigi? Cine a spus că fericirea ţi-o găseşti în victorii? Îmbrăţişează faptul că eşti om, că de cele mai multe ori lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai propus şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu că mai ai o zi în care să poţi lupta ca să câştigi. Ştii… atâta timp cât nu ne recunoaştem slăbiciunile şi înfrângerile, nu le vom putea transforma în puncte forte şi victorii. Ceva ce alegi să nu cunoşti, nu poţi cuceri.
Ai avut inima ruptă în mii de bucăţele? Ni se întâmplă tuturor, cel puţin măcar o dată în viaţă. Secretul este de a culege bucăţelele şi mai apoi să ai curajul să stai drept, chiar dacă furtuna te-a doborât. Ai fost dezamăgit? Nu e o noutate, chiar în acest moment cel puţin 10 oameni de pe Pământ sunt dezamăgiţi. Nu te-ai ridicat la nivelul aşteptărilor tale? Cel puţin ai aşteptări… cel puţin crezi şi ştii că poţi mai mult. Nu te mai forţa să mergi drept de ochii lumii, atunci când în realitate spatele îţi este încovoiat cu greutăţi. Nu schiţa un zâmbet fals numai pentru că nu vrei ca ceilalţi să-ţi descopere latura sensibilă. Nu mai spune că nu simţi, atunci când simţi şi nu mai spune că nu iubeşti, atunci când iubeşti. Nu mai alerga atunci când în realitate ai lua o pauză şi nu fi fals când poţi fi real. Cu toţii avem înfrângeri. Tu decizi dacă le laşi să te transforme într-un om mai bun sau într-unul mai rău.
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
7 Comments
Catalin
dec. 28, 2012
Alex
dec. 28, 2012
Alina
ian. 03, 2013
Alex
dec. 28, 2012
Sanyi
dec. 30, 2012
Alina
ian. 03, 2013
Sanyi
ian. 03, 2013