Diverse

Şi vitejii sunt înfrânţi

      În ziua de astăzi tot mai puţini işi recunosc înfrângerile. În schimb, preferă să meargă cu privirea ridicată, capul sus, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din afară se vede o mare de oameni plini de succes şi reuşite. Oameni care au trăit încă un an aşa cum şi-au dorit. Dacă păşeşti în interior, găseşti persoane cocoşate sub greutatea propriilor lor poveri, care îşi târăsc picioarele obosite până la următorul popas. S-ar declara înfrânte, iar o parte deja au făcut-o.

     Cu mâinile tremurânde şi privirea tristă ne dăm seama că trebuie să mai rupem o filă din calendar. S-a mai dus un an, a mai trecut o lună. Privim în urmă şi descoperim că la început ne-am propus atâtea lucruri, iar acum la sfârşit, puţine s-au îndeplinit. Unele au ţinut de noi, altele nu. Dar acum nu vorbesc de reuşitele noastre, ci de înfrângeri. Înfrângeri pe care alegem să le băgăm repede sub covor şi apoi să acoperim şi să lăsăm acolo. Până când? Poate până când locul de sub covor devine neîncăpător şi trebuie fie să cumpărăm alt covor, fie să îl scuturăm de praf. Ne e groază când ne dăm seama că unele din nereuşitele noastre sunt rezultatul deciziilor pe care le-am luat. Nici măcar nu mai vrem să facem o retrospectivă pentru că ne-am înfiora. Rar de tot mai vezi câte un om care se opreşte şi ridică steagul alb, în semn că vrea pace. Că pentru o clipă, declară că războiul pe care-l ducem s-ar putea să nu se termine aşa cum ne-am aştepta. Ne minţim singuri că aşa am vrut noi să iasă unele situaţii, asta ca să nu recunoaştem că de fapt totul a luat o întorsătură neaşteptată. Nici măcar în faţa lui Dumnezeu nu ne mai aplecăm pe genunchi ca să recunoaştem că „am fost înfrânt. Adevărul este că sunt obosit. Nu mai pot. Ce să fac? Ce a mai rămas de făcut? Sunt slab”. Ne-am simţi prea vulnerabili, iar societatea din ziua de astăzi ne induce ideea că vulnerabilitatea este periculoasă. Este. Dar dacă eşti un adevărat războinic, îţi asumi riscuri. Cine a spus că mereu trebuie să câştigi? Cine a spus că fericirea ţi-o găseşti în victorii? Îmbrăţişează faptul că eşti om, că de cele mai multe ori lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai propus şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu că mai ai o zi în care să poţi lupta ca să câştigi. Ştii… atâta timp cât nu ne recunoaştem slăbiciunile şi înfrângerile, nu le vom putea transforma în puncte forte şi victorii. Ceva ce alegi să nu cunoşti, nu poţi cuceri.

   Ai avut inima ruptă în mii de bucăţele? Ni se întâmplă tuturor, cel puţin măcar o dată în viaţă. Secretul este de a culege bucăţelele şi mai apoi să ai curajul să stai drept, chiar dacă furtuna te-a doborât. Ai fost dezamăgit? Nu e o noutate, chiar în acest moment cel puţin 10 oameni de pe Pământ sunt dezamăgiţi. Nu te-ai ridicat la nivelul aşteptărilor tale? Cel puţin ai aşteptări… cel puţin crezi şi ştii că poţi mai mult. Nu te mai forţa să mergi drept de ochii lumii, atunci când în realitate spatele îţi este încovoiat cu greutăţi. Nu schiţa un zâmbet fals numai pentru că nu vrei ca ceilalţi să-ţi descopere latura sensibilă. Nu mai spune că nu simţi, atunci când simţi şi nu mai spune că nu iubeşti, atunci când iubeşti. Nu mai alerga atunci când în realitate ai lua o pauză şi nu fi fals când poţi fi real. Cu toţii avem înfrângeri. Tu decizi dacă le laşi să te transforme într-un om mai bun sau într-unul mai rău.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

Diverse

ANDREEA MARIN: Uneori suntem nevoite să fim mai puternice decât o cere definiția feminității

ANDREEA MARIN: Uneori suntem nevoite să fim mai puternice decât o cere definiția feminității. Alina Ilioi Mureșan: Așa...

7 Comments

  • avatar image

    Catalin

    dec. 28, 2012

    Reply

    Aici va asemanati perfect voi femeile cu nereusitele si esecurile pe care le aveti in spcial in dragoste.NU recunoasteti nici in ruptul capului infrangerea si nici nu vreti sa capitulati ori sa faceti pace ridicand steagul alb. Stati cu capul mereu pe sus pline de mandrie si orgoliu specific odinioara barbatilor. Si tot asa va tineti cu indarjenie nasul pe sus si sabia ridicata ,pana cand anii trec viata se scurge si va treziti apoi la batranete doar voi cu singuratatea si imensul orgoliu pe care-l aveti. (sper sa nu tesuperi dar asta-i adevarul)

    • avatar image

      Alex

      dec. 28, 2012

      Reply

      Paranteza a fost cireasa de pe tort :)))

    • avatar image

      Alina

      ian. 03, 2013

      Reply

      Cătălin, tare îmi pare mie că în acest articol am recunoscut înfrângerile mele. Şi...sunt femeie, nu e aşa?:)

  • avatar image

    Alex

    dec. 28, 2012

    Reply

    Cine te-a suparat, Catalin? :)

  • avatar image

    Sanyi

    dec. 30, 2012

    Reply

    Da, si vetejii sunt infranti uneori. Din pacate traim vremuri destul de dificile. Vitejilor nu le sunt recunoscute munca sau fapta lor vetejeasca. De multe ori sunt luati in deradere, in loc sa fie laudati pentru faptele lor. Nu de putine ori se intampla ca asemenea persoane sa se retraga si sa intre in anonimat. Nu mai sunt oameni de incredere. Majoritatea dintre noi am devenit egoisti, dar nu numai egoisti ci si lenesi si clevetitori. Ne supara daca cineva se ridica dintre noi putin mai sus, imediat devine o tinta in care se trage din toate partile si ce este si mai grav si periculos, este ca chiar cei de langa el devin invidiosi si chiar un fel de dusmani. Una dintre motivele pentru care nu ne aratam ca pierdem lupta sau am pierdut lupta, sunt motivele de mai sus. Decat sa rada cineva de noi, mai bine suferim in tacere, lingandu-ne ranile provocate de altii sau uneori chiar in urma deciziilor noastre gresite. Sunt multe inimi frante si in zilele noastre, chiar in familiile noastre, dar mai bine sufera singur decat sa faca si pe alti sa sufere. Nu mai spun ca in asa zisa "Casa Domnului" cate inimi sunt infrante, fara sa cunoastem macar 10% dintre cazuri si totusi ne numim frati in Domnul. Traim vremurile de pe urma. Ia ce spunr la 2Timotei 3: Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi... Alina, cuvintele de mai jos sunt in special pentru tine: Tu sa ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la cine le-ai invatat;din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin credinta in Hristos Isus.

    • avatar image

      Alina

      ian. 03, 2013

      Reply

      Chiar dacă nu le sunt recunoscute faptele vitejilor, important este să nu renunţe niciodată

      • avatar image

        Sanyi

        ian. 03, 2013

        Reply

        Da asa este. Ai perfecta dreptate. Insa viata de zi cu zi nu este asa. Nu poti lupta de unul singur cand cei de langa tine te trag in jos, te defaimesc pe toate caile, vorbesc pe plan profesional. Daca vorbim pe plan spiritual, lucrurile se shimba. Merita sa lupti pana la capat, chiar daca uneori trebuie sa treci prin mocirla lumii cestuia, sti ca este Cineva acolo sus, care este drept, si da cununa neprihanirii tuturori care duc lupta pana la sfarsit. De la oameni sa nu asteptam rasplata, ei in cele mai multe ori nu sunt drepti si nu platesc dupa merit.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.