Odată cu hotărârea de a iubi oamenii mai mult şi de a fi pentru ei o binecuvântare, am ştiut că va fi ca şi cum m-aş arunca într-o apă plină de rechini. Am ştiut, şi totuşi am închis ochii strâns, am inspirat adânc şi m-am aruncat. Am plonjat în apă.

    Tocmai de aceea, pentru că lupt cu firea mea şi m-am decis să te iubesc fix aşa cum eşti, fără să am nici o aşteptare de la tine, ai crezut că sunt „carne proaspătă şi fragedă”, numai bună de mestecat. Nu te-ai gândit nici o clipă că stau lângă tine pentru că toată lumea a fugit din prezenţa ta, ci ţi-ai spus că „a mai apărut o naivă la orizont”. Pentru că da, oamenii buni sunt predispuşi să primească eticheta de fraieri.

  În loc să te întrebi: „Cum se face că omul ăsta îmi oferă aşa, fără nici un motiv, timpul lui, banii lui, prietenia lui şi încrederea lui?” ai preferat reversul medaliei, şi anume: „Cum pot eu să mai iau, să profit de pe urma persoanei care îmi dă fără nici o aşteptare?”. Şi de multe ori ai, ca prin minune, ai găsit soluţii de a scurge cât mai multe avantaje. Am ştiut, am simţit, la început m-a deranjat, dar apoi mi-am amintit de promisiunea mea de a iubi, aşa că te-am lăsat. Şi-am închis ochii. O dată, de două ori, de trei… Am închis ochii, apoi ţi-am zâmbit. Nu fals, ci cu înţelegerea unei mame care-şi vede propriul copil cum îi greşeşte. 

    Când am simţit că nu mai pot, m-am rugat. Nu cu multe cuvinte, pentru că nu mi le găseam. Ştiam că lupta cea mai mare nu o dau cu tine, ci cu mine. Cu mine, cea care se străduia să găsească acea formă de iubire pe care să o dăruiască. Ţie să ţi-o dăruiască. Rupeam din mine ca să-ţi dau ţie.

   Probabil dintr-un simţ civic sau al datoriei, ai început şi tu să promiţi. Marea cu sarea. Luna şi stelele. Cuvinte cu rolul de-aţi potoli ţie conştiinţa, şi-aşa aproape adormită. Ţi-ai spus că şi de tine au profitat alţii, că măcar acum să iei în loc să oferi, că tu nu ai avut şi-aşa şansa unei vieţi liniştite, că oricum nu prea ai cerut, doar ţi s-a dat, iar tu ai luat…

    Acum, după ce setea de sânge ţi-a fost satisfăcută şi ai tăiat cât ai vrut din carnea proaspătă şi fragedă, ia-ţi cuţitul din spatele meu pentru că o să mai ai nevoie de el. Prima oară e o excepţie, a doua o întâmplare, iar a treia devine deja obişnuinţă.

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com