Diverse

Strada mea e mai frumoasă!

     ninge

   Când deschise uşa, o rafală puternică de vânt o izbi în faţă, dar ieşi curajoasă, simţindu-se într-o aventură. Într-un fel, avea nevoie de răceala asta ascuţită.   Afară viscolea în adevăratul sens al cuvântului, şi de undeva din spate auzi un fluierat. Se întoarse şi o bufni râsul. Îi făcea semn să sară gardul, pentru că poarta nu se deschidea prin spate. Începu să alerge prin ninsoare în timp ce râdea cu poftă, şi, ajunsă la gard, se căţără pe el, amintindu-şi de vremurile copilăriei. Doar că acum nu mai era un copil… crescuse. Ajunsă în stradă, taximetristul râse şi-şi făcu cruce: „doi nebuni. Pe viscolul ăsta ea sare gardul, şi mai şi se prăpădesc de râs”.

     Ca să-i confirme că nu se înşeală, câteva minute mai târziu disputau aspectul străzilor.

– A mea e mai frumoasă. E mai lată.

– Ba a mea, eu am peste drum parcul.

– Eu am şi copaci.

– Şi ce, crezi că eu nu am?

     Nu au ajuns la nici o înţelegere şi deja erau la destinaţie. Centrul Vechi era inundat cu o atmosferă de sărbători, de iarnă… Şi era frumos, pentru că era aproape gol. S-au oprit într-un loc cald şi au început să povestească. El a întrebat-o ce e cu ea în ultima vreme. Ea a zâmbit şi i-a spus că e bine aşa, perioadele grele ar trebui să o apropie de Dumnezeu. Când urci la cruce, cel mai bine e să urci în genunchi. Dar el ştia mai bine decât ea asta, doar a stat faţă-n faţă cu durerea, şi chiar a trebuit să-i simtă respiraţia rece multă vreme.

     S-au uitat la ceas. Au trecut orele mai repede decât se gândeau. Afară nu mai ningea. Era linişte. Erau prieteni buni, şi totuşi de când a venit în Bucureşti, nu au avut timp să se vadă. Iar acum, şi-au ales şi ziua viscoloasă. S-au ridicat să plece. I-a întins ei fularul şi i-a spus să şi-l pună la gât. Pe drum nu au povestit mare lucru. Ajunsă în faţa blocului, zâmbi.

 – Vezi? Strada mea e mai frumoasă!

– Hai, hai. Du-te. Vezi, nu te mai simţi singură.

– Nu, doar strada mea e mai frumoasă!

   Ce minunate-s prieteniile sincere şi curate!

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

5 Comments

  • avatar image

    Loredana

    nov. 28, 2013

    Reply

    Eu nu te contrazic, strada ta chiar e mai frumoasa ;)

    • avatar image

      Alina

      nov. 29, 2013

      Reply

      :) Eşti o drăguţă!

  • avatar image

    addicted

    nov. 28, 2013

    Reply

    Hello red button. :) Intradevar, strada ta chiar este mai frumoasa. A mea a fost si inca este plina de... mocirla. :(

    • avatar image

      Alina

      nov. 29, 2013

      Reply

      Ştii... de noi depinde dacă ne lăsăm afundaţi în mocirlă sau ieşim şi mergem mai departe!

      • avatar image

        addicted

        nov. 29, 2013

        Reply

        Eu ies mereu, murdara pana-n gat dar... ies. :) Alta cale nici nu exista!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.