Zilele trecute am ajuns să vorbesc într-o emisiune radio cu Aron Ciprian despre dragoste. Din vorbă în vorbă, conversaţia noastră s-a îndreptat către relaţiile dintre îndrăgostiţi. Cum ar trebui să fie ele, ce să facem ca să funcţioneze relaţiile… de ce nu mai iubim aşa cum iubeam odată sau… o facem? Poate că atunci când e vorba de iubire, întrebările sunt mai mult decât răspunsurile. Cauza poate fi şi una destul de simplă. Toată viaţa am aşteptat dragostea. Ne-am imaginat primul sărut, prima atingere, primul „te iubesc”, primul zâmbet, mersul către altar…ne-am imaginat toate acestea dar niciodată nu ne imaginăm prima frângere a inimii. Am omis faptul că de cele mai multe ori, iubirea aduce cu ea şi zdrobirea inimii, sau cel puţin riscul. Însă nu trebuie să uităm un lucru: suferinţa din dragoste este aceea care ne schimbă cu adevărat.
Poate că tu, cititorule, îţi aminteşti primul tău sărut. Cât de nerăbdător l-ai aşteptat, cum zile întregi te-ai gândit cum oare va fi. După prima experienţă, după prima iubire, ajungi să-ţi măreşti aşteptările. Vrei mai mult din acei fiori, vrei ca din când în când realitatea să se împletească cu acele filme romantice care altădată îţi păreau prea siropoase… ajungi să vrei gesturi. Poate că la început ai fost inocent, ai privit relaţiile cu simplitate şi te-ai gândit că e simplu în dragoste: iubeşti şi eşti iubit înapoi. Asta până când, pentru prima oară, inima ţi-a fost zdrobită. Când, pentru prima oară, ai avut senzaţia că ai primit un pumn în stomac, că te-a călcat un tir şi că tot ce e în jurul tău se prăbuşeşte. Doar atunci ai început să înţelegi. Abia în acele clipe ai fost conştient că aceea înseamnă zdrobire, suferinţă din dragoste. Pentru tine, acea perioadă a fost ca şi cum ai fi în comă. Ştiai că mănânci, mergi, lucrezi, dar le făceai mecanic. Mintea ta era undeva departe. În interiorul tău simţeai că ceva s-a rupt… şi nu mai poate fi reparat. De multe ori ai pus mâna deasupra pieptului tău, gândindu-te că poţi diminua durerea. Ea nu s-a oprit, poate doar a amorţit pentru o secundă. După toate acestea, abia atunci ai înţeles de ce oamenii care au suferit din dragoste sunt diferiţi. De ce… acum şi tu eşti diferit. Ai înţeles că ceea ce schimbă cu adevărat un om este dragostea şi în acelaşi timp suferinţa din cauza ei. Te modifică, te modelează şi te transformă încet, încet, într-o altă persoană. Începi să identifici în tine părţi pe care nu le ştiai. Descoperi că gândeşti diferit. Că te-ai maturizat. Devii mai precaut şi mai sensibil cu sentimentele. Oricât ne-ar plăcea să recunoaştem sau nu, noi, războinicii care avem câte o cicatrice marcată de iubire, suntem altfel. Suntem diferiţi pentru că în acele momente în care simţeam că ne scufundăm, am găsit ceva de care ne-am legat şi ne-a tras la suprafaţă. Am găsit schimbarea, dorinţa de a renaşte, de a iubi din nou şi de a fi fericiţi. Devenim mai puternici pentru că avem impresia că dacă acest lucru nu ne-a dărâmat, atunci nimic altceva nu ne poate dărâma. Şi într-un fel, avem dreptate.
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
6 Comments
Cherry
ian. 19, 2013
Alina
ian. 19, 2013
Alexandru
ian. 19, 2013
Alina
ian. 22, 2013
Adrian
ian. 19, 2013
Alina
ian. 22, 2013