Diverse

Sufletul ca o frunză…

Mi-e frig. Mi-e frică. Sunt sensibilă. Atât de sensibilă încât cea mai uşoară atingere a ta mă doare. Mă doare când mă priveşti diferit, mă doare dacă îmi vorbeşti pe o voce dură. Mă doare orice distanţă dintre mine şi tine. Pentru că asta sunt eu. Un suflet slab. Un suflet care e obişnuit tot timpul să lupte, dar care tânjeşte atât de mult după dragoste…Şi nu orice fel de dragoste. Ci acea dragoste care nu mă sufocă, dar nici nu mă uită. Acea dragoste care e acolo tot timpul, pentru mine. Ca eu să ştiu, să am siguranţa că atunci când am să cad din nou în genunchi, va veni repede şi mă va ridica. Acea dragoste care să se asemene cu Dumnezeu. E greu ca atunci după ce am primit o dragoste atât de intensă ca a Lui Dumnezeu, să mă mulţumesc acum cu tot felul de gunoaie.
Mi-e dor să-mi sprijin sufletul obosit pe umărul cuiva…să ştiu că acolo e cineva pentru mine gata să lupte. Gata să sfâşie orice posibilitate de a mă răni. Mi-e dor să port o conversaţie serioasă. Să pot să spun tot ce am pe inimă şi apoi să oftez adânc. Nu vreau să fiu criticată. M-am săturat de critică. Ce e mai grav este că….sunt atât de fragilă încât mă tem uneori să nu cedez.
E greu pentru oamenii care tânjesc după tot. E greu pentru cei care trăiesc viaţa cu o pasiune ridicată la extrem. Nu vreau să filozofez.
Sufletul…este ca o frunză. La început e verde, proaspăt. Mai apoi…trece tot mai mult în alt anotimp. Încetul cu încetul…se ofileşte. Vântul o bate şi…ea cade la pământ. Ce se întâmplă după ce cade pe pământ? De ce trebuie să fim aşa de frivoli? De ce trebuie să ne temem atât de tare de necunoscut? De ceea ce ne-ar putea aduce el?

Citeste si:

Diverse

Sunt oameni care fug de ei

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe n...

Diverse

Diana Gadola: ”Te obișnuiești cu boala și cu oboseala”

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverș...

8 Comments

  • avatar image

    denisia

    mai 22, 2010

    Reply

    Ne temen asa tare de necunoscut... pentru ca nu ne cunoastem pe noi... nu ne acceptam limitele... am uitam sa visam mare...

  • avatar image

    Bijou Kamy

    mai 22, 2010

    Reply

    Un suflet sensibil!

  • avatar image

    negriuc andrei

    mai 23, 2010

    Reply

    frumos citat....ma gandesc daca chiar e asa cu tine? fii puternica si dragostea va veni...

  • avatar image

    Alis

    mai 23, 2010

    Reply

    Foarte frumos.Imi place cum si despre ce scrii.:) Felicitari!

  • avatar image

    dan_cj

    mai 24, 2010

    Reply

    Hmm, in prima parte cam vad un barbat mai ideal- ca lumaea asta cam duce lipsa de..barbati, ori sunt badarani ori sunt prea metrosexuali..horror. insa cred ca sufletul nu ni se vestejeste..ar trebui sa se maturizeze, sa creasca...chiar sa intinereasca.

  • avatar image

    Alexandra Ilisoi

    mai 25, 2010

    Reply

    Alina cata imaginatie ,si cata creativitate esti deosebita:*

    • avatar image

      capshunik

      mai 26, 2010

      Reply

      multumesc mult de tot Alexandra

  • avatar image

    mircea

    mai 26, 2010

    Reply

    ... nici nu prea stiu ce sa spun dar parca degetele mi-o iau inainte. Mi-au atras atentia niste lucruri. Spuneai ca e greu sa tanjesti dupa tot. Am avut ocazia sa traiesc sentimentul, dar am invatat un lucru. Este exact titlul unei carti care urmeaza sa o citesc: Iubirea inseamna renuntarea la frica. In momentul in care m-am straduit sa fac asta, marturisesc ca mi-am aruncat pur si simplu povara de pe suflet. Pur si simplu m-am deschis in fata celei la care tin cel mai mult pe lumea asta. Nu am avut curajul sa o fac niciodata. I-am povestit visele, dorintele, faptul ca o plac si ca stiu ca pot sa ajung la inima ei. Am fost plin de emotie, dar a meritat. S-a deschis pentru prima data. Asta ma face sa o iubesc mai mult. Sunt in stare sa astept pana cand va simti si ea ceea ce simt pentru ea. Merita acest efort din plin. De cand o cunosc m-a trecut prin toate starile. I-am spus asta. Mi-a spus ca are alte prioritati acum. Doreste sa-si construiasca un viitor. Inteleg lucrul acesta si o iubesc pentru asta. Mi-aduc aminte de Iacov care a asteptat 14 ani pana i-a fost data Rahela de sotie. Eu nu o sa mor 3 sau 4 ani si nici dragostea pentru ea nu o sa moara. Chiar Il intreb pe Dumnezeu de multe ori cum a putut sa faca iubirea? Ce forta e asa de mare? Ce a pus in fiinta asta de mi-e atat de draga? .... Eh deja o sa ziceti k o iau razna. :P

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.