Săptămâna aceasta s-a întâmplat să intru în contact cu diferite genuri de persoane. În primul rând, cu un medic stomatolog de care mi s-a făcut greaţă când am observat modul lui de a se comporta: grosolan, mândru şi bădăran. Acest „domn” în vârstă de vreo 40-45 de ani avea impresia că întreg oraşul îi stă la picioare, că are dreptul să trateze pacienţii cu ironie şi răutate. Nu mint când spun că au ieşit câţiva din cabinetul lui ori cu ochii în lacrimi, ori spunând că „domnul doctor are o zi proastă azi. E nervos”. Am vrut să le spun că de fapt domnul doctor nu are o zi proastă, ci că toate zilele lui sunt la fel. Iată deci un om arogant şi mândru, la care nu am înţeles de ce pacienţii mai stau în sala de aşteptare a acestuia.

    În contrast cu acest specimen, intră un alt om, unul cu un statut social foarte înalt. Un om care ar avea tot dreptul să fie şi mândru, şi arogant. În schimb, stând la o cafea cu el, am descoperit că e un om cu picioarele pe pământ, cu un caracter frumos şi puternic, lângă care ţi-ar face plăcere să stai. Un om care a pornit de jos, a sacrificat multe şi s-a ridicat din mocirlă. Nu i-a fost frică de schimbare, după cum spunea el, şi asta l-a adus acolo unde e acum. Şi credeţi-mă, CHIAR are un statut social înalt şi o carieră superbă.

     Gândindu-mă la aceste două exemple, mi-am dat seama cât de important este să rămânem cu picioarele pe pământ, să lăsăm mândria de o parte şi să fim oameni smeriţi, cu frică de Dumnezeu, oameni care se gândesc şi la cei din jurul lor. Banii se duc, poziţiile sociale la fel, şi dacă vom continua să nu ne vedem lungul nasului, se vor duce şi prietenii pe care-i aveam. Să ne analizăm acum, să încercăm să fim obiectivi şi să ne gândim: „Sunt eu un om mândru? Mă comport cu oamenii din jurul meu cu superioritate grosolană?”

Imagine preluată de pe:  www.deviantart.com