Ne naştem obosiţi. Atât de obosiţi, încât după primul scâncet adormim. Când suntem copii ne plângem că am obosit să ne jucăm. Când mai creştem zi de zi repetăm că suntem obosiţi. Devenind adulţi… oboseala triumfă şi mai mult. Oboseala se citeşte pe feţele noastre şi în ochii noştrii. Avem priviri de oameni extenuaţi. Mergem ca un om care şi-a trăit viaţa până la maxim. Vorbim ca oameni care nu ar mai avea nimic de făcut pe Pământ. Trecem prin viaţă ca gâsca prin apă şi în final… pe patul de moarte respirăm sacadat şi desigur…extenuat. Trecem din viaţă cu veşnica figură şi bine-cunoscută: OBOSEALA! Suntem o specie obosită, un popor obosit şi mai mult… transmitem oboseala celor din jur prin fiecare por al nostru!
Citeste si:
Salut, Sunt eu, fata cu blogul. Sunt eu, Gândurile Ascunse ale multora, dar mai ales ale mele. Sunt eu, cea care scria aic...
Am alergat după perfecțiune. Tremuram la fiecare critică, tresăream când făceam ceva greșit și căutam să fiu impecabilă...
3 Comments
anonim
ian. 06, 2010
capshunik
ian. 06, 2010
anonim pana cand?
ian. 06, 2010