Ia uite că a mai trecut un an din viaţa mea. Sau… a venit altul. Acest lucru nu l-am realizat decât aseară, când în faţa uşii mele stăteau 3 băieţi, cu un buchet mare de flori în braţe şi un tort în mâna cealaltă. A fost o surpriză, o surpriză mai mult decât plăcută. Mereu am parte de astfel de lucruri plăcute din partea persoanelor de la care nu mă aştept deloc. Şi asta m-a pus pe gânduri. Oare ar trebui să-mi schimb aşteptările?
Dar să trecem la ale noastre. Îmi vine să zâmbesc când îmi dau seama că încet, încet mă apropii de vârsta „oamenilor mari”. Parcă mai ieri aveam părul prins în două codiţe şi alergam dintr-o parte în alta. Parcă mai ieri, răsuna glasul familiei mele, strigându-mă „gândăceleee, gândăceleee”. Azi dimineaţă când m-am trezit, în loc să-mi fac ghiozdănaşul pentru a merge la grădiniţă, mi-am pus pantofii în picioare şi am pornit către locul de muncă. Ciudat cum viaţa asta parcă se întoarce într-o fracţiune de secundă. Nu, nu am nici un plan astăzi. Sau…ba da… voi încerca să observ fiecare detaliu din jurul meu. Fiecare persoană. Acesta e cadoul meu de la Dumnezeu: o viaţă plină de detalii, o viaţă în care am ocazia să râd, să şi plâng… şi în care oamenii îmi dăruiesc privirea lor caldă. Nu-mi trebuie nimic altceva. Ori poate că da. Aş mai primi un cadou: acea iubire pe care o aştept de atâţia ani, care uneori mi-a împins răbdarea până la limite, care mi-a adus zâmbetul pe buze şi fiori în inimă numai când mă gândesc la ea şi acea iubire despre care tot scriu. Poate că voi primi astăzi un asemenea cadou, cine ştie. Dar dacă nu, nu mă supăr, ştiu că lucrurile cele mai bune se lasă aşteptate.
Nu pot să fiu decât mulţumitoare. Mulţumitoare Dumnezeului care m-a iubit sufocant de bine. Mulţumitoare familiei mele care mi-a oferit dragoste şi protecţie… Mulţumitoare celor care au îndrăznit să treacă de zidul protector din jurul meu, care nu s-au oprit la vorbele pe care le-au auzit şi au căutat să mă cunoască pe mine. Aşa cum sunt eu. Nu pot să fiu decât mulţumitoare celor care au înţeles că sunt mai diferită, că iubesc diferit şi îmi pasă diferit. Dar cea mai mulţumitoare le sunt persoanelor care au crezut în mine. Nici nu ştiţi cât de mult aţi contribuit la ceea ce sunt eu astăzi, acum. Nu am să fac petreceri astăzi, nu am să sărbătoresc într-un mod anume. Vă iubesc pe toţi şi mi-aş dori ca măcar astăzi, măcar pentru o clipă să vă pot oferi măcar o scurtă îmbrăţişare. Sunteţi cadoul meu:)
30 Comments
Gabriela
iun. 08, 2012
Mihai
iun. 08, 2012
Anca
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
Mary
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
Mirela
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
Adrian
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
Iulia
iun. 08, 2012
Alina
iun. 08, 2012
Flo
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
cladia
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
curiosu'
iun. 08, 2012
Alina
iun. 08, 2012
Flo
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
oana
iun. 08, 2012
Alina
iun. 11, 2012
fj13
iun. 09, 2012
Alina
iun. 11, 2012
carmen
iun. 09, 2012
Alina
iun. 11, 2012
Anna
iun. 09, 2012
Alina
iun. 11, 2012
Sanyi
iun. 11, 2012
Alina
iun. 11, 2012