Cititul încununează omul. Îl duce într-o altă lume, pe tărâmuri necunoscute, cu personaje bine definite, pregătite pentru ca în câteva ore, în câteva file, să ne poarte într-o poveste cu totul şi cu totul aparte. Mai mult, după ce ne lasă din nou pe pământ, ne lasă mai bogaţi, adăugându-ne în […]
You're browsing archive for:Dostoievski
Nu am avut niciodată pretenţia ca oamenii să se oprească în loc pentru mine. Nu am vrut asta pentru că ştiu că fiecare dintre noi căutăm să alergăm cât mai repede pentru că timpul e puţin, iar vremea e scurtă. Ştiu că în mintea fiecăruia răsună ticăitul ceasului biologic care ne-a […]
Mă trezesc în miez de noapte, în faţa unei foi albe şi cu inima frământânu-se. Mă trezesc şi mă plimb dintr-o parte în alta, privesc pe fereastră la lună, după care mă întorc din nou în pat. Mă trezesc şi scriu. Scriu. Şi scriu cu aşa o grabă, de parcă cineva m-ar putea prinde din […]
Comentarii