Cu trecerea timpului, dacă îi permiți vieții, aceasta te maturizează zi de zi. Ajungi ca dintr-un copil naiv și credul să fii un adult preventiv și experimentat. Nu știu dacă e un lucru bun asta, deoarece ajungi să-ți pierzi acea doză de sclipire pentru umanitate, însă partea bună este că poți analiza viața cu alți […]
You're browsing archive for:gandire
„Dacă aş avea un pic mai mult timp cu tine” aşa spun versurile pe care Zach Sobiech le-a compus şi le cânta înflăcărat. Ironic este că a scris aceste versuri când a aflat că are o formă avansată de cancer şi că nu există nici un tratament pentru el. Astfel, la doar […]
Când realizezi că viaţa se numără în momentele trăite, ajungi să valorifici altfel. Când nu ajunge decât să faci o scurtă „plimbare” pe holurile sumbre ale oncologiei, ca să te trezească la realitate, atunci poţi să spui cu adevărat că începi să trăieşti. Când descoperi cum tu îţi iroseşti zilele şi lunile […]
Când avem probleme tindem să devenim pesimişti. Uităm de tot ce e frumos din jurul nostru şi ne concentrăm pe lucrurile care sunt mai puţin plăcute. Uităm de binecuvântări şi ne uităm doar la „blesteme”. Numai că, uneori e bine să ne oprim şi să învăţăm de la cei mici. „Pot face orice […]
Nu contează ce cred alţii. Nu contează nici măcar că uneori tu parcă nu aparţii de ei, de ceilalţi oameni. Că tu nu te conformezi tuturor acestor standarde impuse, standarde uneori imorale, aş spune. Nu contează faptul că ai luptat ca să ajungi aici. Până la urma urmei, dacă te […]
Scriu, cu riscul de a-mi lua „bobârnace”. Scriu, chiar cu riscul de a fi scoasă din lista de persoane favorite a cuiva. Scriu pentru că nu pot trăi în ignoranţă. Şi mai scriu pentru că… în ultimele zile, oamenii au uitat de cuvinte. Am înţeles. Se protestează. S-a pornit de la SMURD şi […]
Picături de ploaie cad reci pe obrazul înfierbântat. Alerg în neştiinţă. Nu mă uit în urmă. Simt că sunt urmărită. E noapte şi lumină-mi este doar speranţa că voi regăsi ce era pierdut. Paşii mei lasă în spate urme adânci în pământul moale şi reavăn. Urme care nu ştiu dacă vor fi şterse vreodată. Ochii-mi […]
Cândva, undeva, am promis că voi fi diferită. Că voi fi altfel. Am promis că voi creşte din toate punctele de vedere şi că nu voi lăsa banalitatea şi obişnuinţa să mă împresoare. Cândva, undeva, am uitat să mai fim oameni. Am uitat că inimile celor din jur se pot zdrobi, că putem răni cu […]
Comentarii