Am dat. Am dat din timpul meu celor care nu aveau suficient timp, fără ca să socotesc minutele sau secundele. Am rupt din el fără milă și l-am oferit zâmbind. Am îmbrățișat. Am îmbrățișat des și strâns. Ori de câte ori am simțit că cineva se destramă, strângeam un pic mai tare. Până se […]
You're browsing archive for:lupta
A fost o dată ca niciodată o prințesă care trăia într-un castel. Prințesa era pe norișori, iar castelul pe un munte înalt, unde puțină lume putea ajunge. Era, așadar, ferită de aproape orice rău. Viața era blândă și curată, camera inimii bine păzită de gardieni și mereu spunea în jur că o lume roz este […]
Ieri mi-am rugat pe Instagram cititorii să îmi propună un subiect pentru articol. Printre mesajele primite, am citit unul scurt: „depresia.” Da, punctul era prezent în mesaj. Un punct care mi-a sărit imediat în ochi, care mi-a strigat că atunci când apare depresia, de cele mai multe ori nu mai vedem virgula, ci doar punctul. […]
De cele mai multe ori viața este o luptă. Un război în care sunt prea puțini aliați și mult prea mulți dușmani. Dacă ești binecuvântat, în această luptă, la un moment dat cineva te va lua de mână și va face față demonilor împreună cu tine. Însă rare sunt persoanele care vor alege să sângereze […]
Îți zâmbește frumos. Apetisant. Ai spune că ești unul din cei mai norocoși oameni că te-a ales fix pe tine ca să-ți facă cu ochiul. Noroc pur, ce mai! Dintre toți, ție ți-a surâs. Începi chiar să te uiți în jur cu un soi de mândrie: ”pe mine mă caută, nu pe voi!”. Ești conștient […]
„De fiecare dată când ai pierdut ceva, ai adăugat şi o parte din tine. N-ar fi trebuit să faci asta. Ai adăugat acolo şi lucruri pe care ar fi trebuit să le păstrezi pentru tine. Aşa ai ajuns să te împuţinezi şi tu, treptat-treptat.” — H. Murakami În primul rând, cred că sunt principala vinovată. Niciodată […]
Viaţa lasă urme. Te prinde strâns în ghearele ei, iar tu, când te tragi speriat ca să scapi, de cele mai multe ori laşi bucăţi din tine, în mâna ei. Câteodată lasă urmele ca să te înveţe o lecţie pe care doar aşa o poţi învăţa. Alteori, nici nu ştiu de ce. Tot ce ştiu […]
În timp ce stai pe genunchi, câteodată ai vrea să ridici şi să fluturi steagul alb. „Hai să facem pace” ai zice. Dar cui? Vieţii? Lui Dumnezeu? Celor cărora te-au rănit? Gândurilor tale? Ţie? Cui să fluturi acel steag, când nici tu nu ştii prea multe, doar că furtuna din tine răscoleşte tot? Vieţii nu […]
„Eu eram cea care încet, încet, mă târam plină de răni spre distrugere. Spre un drum fără întoarcere. Dar nu mă poate condamna nimeni pentru ceea ce devin. De ce ar condamna cineva rănile unui războinic? A cuiva care a îndrăznit să ia viaţa în mâini şi să o scape? Cu ce drept, noi, oamenii, […]
Avea în jur de 70 de ani, părul grizonat, ochii albaştri ca cerul, curaţi, pentru că lacrimile care i-au spălat au fost dese şi lungi. Zâmbetul lui era unul resemnat, ca de om obişnuit să ia viaţa aşa cum e, fără să mai pună prea multe întrebări. Nu ştiu de ce a ales să […]
Comentarii