Îmi aduc aminte că nu mi-a fost frică de provocări niciodată. Încă de când eram copil, lumea din jurul meu a fost o aventură. Locuri în care se creează povești. Oameni care devin personaje. Fiecare zi o filă scrisă. Nu am ezitat să mă mut dintr-un oraș în altul, de una singură. Am știut […]
You're browsing archive for:personal
Anul acesta părinții mei au făcut 50 de ani de căsnicie. Da, o viață de om. Mama mea avea abia 17 ani când s-a căsătorit, iar tatăl meu 19. Tineri, mult prea tineri am spune raportându-ne la aceste vremuri. Însă atunci era normal. Erau considerați deja maturi și copți, deși privind la tinerii din ziua […]
Apropie-te. Trage-ți un scaun și ia un loc. Da, aici lângă mine. Ce vrei să bei? Ceai sau cafea? Eu prefer cafeaua, totdeauna cu lapte și o linguriță de miere. Ție cum îți place? Întreabă-mă. Da, tot ce vrei tu. Da, tot ce îți trece prin minte. Nu te îngrijora, nu mă vei răni […]
Am dat. Am dat din timpul meu celor care nu aveau suficient timp, fără ca să socotesc minutele sau secundele. Am rupt din el fără milă și l-am oferit zâmbind. Am îmbrățișat. Am îmbrățișat des și strâns. Ori de câte ori am simțit că cineva se destramă, strângeam un pic mai tare. Până se […]
În viață nu suntem datori nimănui cu nimic. Doar nouă înșine. Nouă ne suntem datori pe deplin. Suntem datori față de noi să trăim o viață frumoasă și curată. Ne suntem datori nouă să ne respectăm, să ne iubim și să ne prețuim. Ne suntem datori propriei persoane să nu ne batem joc de ceea […]
Mi s-a spus des că visez prea mult și că atunci când mă voi lovi de realitate, voi avea un șoc. Timp de 25 de ani mi s-a zis că am un spirit prea credul, că am încredere prea mare în oameni, că promovez o iubire necondiționată care nu există și că las mult […]
– De ce scrii în ultima vreme atât de rar? M-a întrebat o cunoștință care era obișnuită cu articolele mele din 2 în 2 zile. – Pentru că există o vreme când trebuie să vorbești, și o vreme când trebuie să taci… – Da, însă îți pierzi cititorii dacă nu rămâi la fel […]
Multă lume a întrebat cum ne-am cunoscut noi. Simplu. Prin Dumnezeu. Noi suntem dovada vie că atunci când pășești prin credință și îl lași pe Dumnezeu să își facă treaba, trăiești exact ceea ce trebuie, când trebuie. Nu vreau să fac din relația noastră un etalon, pentru că suntem departe de perfecțiune. Ba chiar suntem […]
Alerg. Alerg dintr-o parte în alta cu o tenacitate care nu mă lasă nici să mănânc așa cum trebuie. Nu asta am vrut, să nu pot să mai am grijă de mine, însă am vrut să pot să nu mă mai gândesc. Da, alerg ca să nu gândesc. Alerg ca să nu mă mai gândesc […]
Brusc, m-am trezit într-o lume din care nu am crezut niciodată că am să fac parte. O lume care din afară se vedea cumva, și din interior altcumva. Se spune că în viață te maturizezi atunci când cazi de la mare înălțime și te lovești brusc de pământ. Mai exact, de realitate. Ori lovitura mea […]
Comentarii