„Nu vreau nici un ban. Îmi ajunge că m-aţi văzut şi mi-aţi zâmbit.” Acestea sunt cuvintele pe care doamna Maria mi le-a spus. Pe dumneaei am văzut-o când ieşeam din restaurant, de undeva de pe Victoriei. Stătea lipită de un zid şi nu cerea nimănui nimic. Era frig afară, aşa că umerii îi […]
You're browsing archive for:poveste
Avea în jur de 70 de ani, părul grizonat, ochii albaştri ca cerul, curaţi, pentru că lacrimile care i-au spălat au fost dese şi lungi. Zâmbetul lui era unul resemnat, ca de om obişnuit să ia viaţa aşa cum e, fără să mai pună prea multe întrebări. Nu ştiu de ce a ales să […]
Stătea lângă mine, şi la un moment dat mi-a prins mâna şi a tras telefonul meu spre el. Şi l-a apropiat de faţă şi privea fascinat. „Uaaaa” a spus şi s-a uitat spre mine, dar nu la mine, cu ochii mari, albaştri. Lângă el era bunica, o femeie trecută de 70 […]
Când deschise uşa, o rafală puternică de vânt o izbi în faţă, dar ieşi curajoasă, simţindu-se într-o aventură. Într-un fel, avea nevoie de răceala asta ascuţită. Afară viscolea în adevăratul sens al cuvântului, şi de undeva din spate auzi un fluierat. Se întoarse şi o bufni râsul. Îi făcea semn să […]
O gură de aer proaspăt, o tresărire şi fluturaşi în stomac. Asta am simţit când am văzut fotografiile lor. Da, sunt o visătoare. Da, vreau o semnificaţie mai profundă pentru „iubire” în societatea noastră. Nu, nu cred în basme. Nu, nu visez cai verzi pe pereţi. Ca dovadă e […]
Când i-am văzut prima oară, nici nu mi-am imaginat pe cine am în faţa mea. Ioan Cojocaru, un tânăr simpatic cu ochelari şi o pălărie care să-l ferească de soare, însoţită de un zâmbet cald şi prietenos. Călin Dănilă este cel matur, „profu’” de educaţie fizică, bronzat şi cu […]
Ultima zi din proiect. Cumva simt dorinţa de a-l prelungi măcar pentru încă atâtea zile, pentru că simt că în această perioadă ne-am apropiat mai mult ca niciodată. Nu cred că am să fac acest lucru, sau… am să mă gândesc până mâine. În orice caz, sunt mai mult decât surprinsă. […]
Oricât te-ai strădui să-ţi spui că nu te afectează, că deja a trecut destul timp şi ar trebui să fii detaşat de situaţie, descoperi că încă eşti mai implicat decât ţi-ai dori. Dar suntem oameni, e normal să trăim cu sufletul… şi uneori să simţim ce nu vrem să simţim. Totuşi e datoria noastră să […]
Puteţi să mă numiţi o romantică incurabilă sau să îmi spuneţi că trăiesc pierdută într-un film. Puteţi să faceţi toate aceste lucruri, sau puteţi să îmi daţi dreptate atunci când spun că dragostea adevărată e specială. Încă de mică mi-am imaginat că povestea mea de dragoste va fi una care merită să fie povestită, va […]
Astăzi, după muncă am fost la oncologie. Acolo, într-o sală frumos mobilată stăteau câţiva copilaşi şi ne aşteptau. Da, erau care de care mai frumoşi. Cu ochii strălucind, de vârste diferite, au un lucru în comun: luptă pentru viaţă. Au acel ceva al lor, un „ceva” care te face să-ţi pui […]
Comentarii