Am dat. Am dat din timpul meu celor care nu aveau suficient timp, fără ca să socotesc minutele sau secundele. Am rupt din el fără milă și l-am oferit zâmbind. Am îmbrățișat. Am îmbrățișat des și strâns. Ori de câte ori am simțit că cineva se destramă, strângeam un pic mai tare. Până se […]
You're browsing archive for:trairi
Îmi strâng visele făcute cioburi într-un coșuleț din nuiele dure și le amestec cu lacrimi proaspete ca roua. Culeg frânturi de dorințe și promisiuni, în speranța că vor înflori o dată. Pășesc cu greu prin pământul arid și lipicios, făcându-mi loc cu picioarele rănite și sângerânde. În spate-mi duc o greutate, dar una dintre […]
Viteză. Întunericul se îmbină cu luminile becurilor instalate pe marginea străzii. Luna de deasupra se uită curioasă spre povestea ce i se desfășoară în fața ochilor. Câteva stele discută dacă ar fi bine să cadă sau nu, ca să ofere puțină magie. Și o dorință. O fată pe bicicletă pedalează repede și agitat. Părul […]
Se vorbește despre puterea iubirii ca despre o forță specială, supranaturală, peste înțelegerea omenească, care ar trebui și poate să dărâme munți, idei, concepții, obstacole și pe oricine-i stă împotrivă. Însă eu cred că puterea iubirii este blândă. Este acea forță, care fără ca măcar să-ți dai seama, te transformă într-un om mai bun. Îți […]
Ieri mi-am rugat pe Instagram cititorii să îmi propună un subiect pentru articol. Printre mesajele primite, am citit unul scurt: „depresia.” Da, punctul era prezent în mesaj. Un punct care mi-a sărit imediat în ochi, care mi-a strigat că atunci când apare depresia, de cele mai multe ori nu mai vedem virgula, ci doar punctul. […]
E noapte. Pe cer câte-o stea dăinuiește din loc în loc. În mintea mea zeci de gânduri își fac loc, care de care mai răzlețe. Am rămas, sunt totuși, o fată cu inimă de copil, flămândă de iubire. Întunericul ăsta tare strigă a singurătate! Cenzură. Cel mai groaznic lucru pe care i-l poți face unui […]
Inimă făcută bucăţele. Te apleci în genunchi şi te chinui să culegi frânturile. Când aproape termini, vine cineva şi calcă din nou peste ea. Te-ai luptat să îţi revii. Ai vrut să fii bine. Abia respiri. Simţi că deja e prea mult. Te chinui să găseşti aer, însă parcă nu e destul. Cauţi să te […]
Au fost odată ca niciodată doi oameni care s-au găsit din greşeală. La început nu s-au recunoscut, deşi ar fi trebuit. Prea semănau unul cu altul. Aceeaşi ochi, acelaşi zâmbet, aceleaşi expresii faciale. El, un încăpăţânat şi jumătate, trecut prin viaţă, glumeţ şi neîncrezător în iubire. Oamenii din jur îl considerau superficial, dar nu era. […]
Ieri mi-am amintit că de mult nu am mai plâns în braţele cuiva. Stăteam în mână cu lalele primite în dar şi cu o ceapă zambilă, şi învârteam între degete funia roşie-albă. Cumva mă simţeam ca o copilă de nici 4 ani, la o masă mare, pe un scaun înalt de pe care nu-i ajung […]
Tremur. Inima îmi bate ba prea repede, ba prea încet. Mă mut de pe un picior pe altul. Îmi privesc vârfurile pantofilor. Murdari… plouă afară. Ridic ochii. Văd cerul. E albastru cu pete de roşu. Sunt în viaţă. Un sentiment ciudat mă frământă de câteva zile. Mă întorc de pe o parte pe alta… Parcă-i […]
Comentarii