Te-am căutat în locul nostru secret, dar era pustiu. Am alergat să te caut pe banca ta preferată, dar era părăsită. Atunci, speriată am început să alerg în neştire. Te căutam printre străini. Mă uitam la fiecare om de lângă mine cu speranţă în suflet, dar… mare îmi era dezamăgirea… nu erai tu. Te-am căutat prin strigăte de disperare şi lacrimi de amărăciune. Nici acolo nu erai. Disperată, mi-am făcut bagajul şi am plecat să cutreier lumea. Am văzut multe lucruri, dar nu pe tine. Am venit acasă şi am încercat să te caut în singurătate. Cu atât mai mult… acolo nu te-am găsit. Am început să practic sporturi extreme, să caut adrenalina, crezând că poate… dar nu ai fost de găsit. Te-am căutat în susurul de izvor, în bătaia vântului şi în picăturile de ploaie. Tardiv. Atunci, m-a cuprins ura cea mai puternică pentru tine. Speram ca măcar acolo să te găsesc. Dar nu. Lacrimile îmi curgeau pe faţă şi le adunam în pumn, deschideam pumnul şi încercam să văd dacă te oglindeşti în lacrimile mele. Nu erai.
Nu erai în sentimente, nu erai în natură, nu erai în lume. Cu ultima speranţă, am privit către cer. Acolo, am văzut răsăritul cel mai frumos cu putinţă. Nici în el nu erai dar… era ceva. Am închis ochii, mi-am liniştit inima agitată de atâta căutare şi… în sfârşit am înţeles. Când voi înceta să te caut, te voi găsi. Pentru început te voi îmbrăţişa cald şi apoi… mă voi uita în inima mea şi sunt convinsă că acolo… te voi găsi.
imagine preluată de pe : www.deviantart.com
7 Comments
avramizza
dec. 07, 2009
Cristian Lisandru
dec. 08, 2009
Camelia Capitanu
dec. 09, 2009
admin
dec. 09, 2009
Costi
dec. 09, 2009
Cypy
dec. 12, 2009
capshunik
dec. 18, 2009