Zilele acestea am invatat ceva extrem de pretios. Niciodata, dar niciodata sa nu renuntam la comunicare. Prin comunicare putem rezolva multe conflicte minore sau majore. Dar in fine…

Cred ca majoritatea dintre voi cautati o iubire care sa completeze practic tot ceea ce aveti voi. Sa va completeze caracterul, sufletul, inima….golurile. Majoritatea dintre noi tratam lucrurile acestea cu superficialitate. Sentimentele, iubirea si toate cuvintele le aruncam in goana dupa vant. Ne este simplu sa-i spunem unei persoane ca tinem la ea, ca ne-am atasat de ea si poate daca o data persoana in cauza are nevoie de un timp al ei, un timp in care sa reflecteze…sa dispara totul ca prin minune. Iti spun un secret!  NICIODATA nu te-ai atasat cu adevarat de acea persoana, NICIODATA nu ai tinut la ea. Stii de ce? Pentru ca NICIODATA nu se renunta asa usor. Vrei ceva? Lupta. Lupta cu adevarat pentru asta. Lupta sa-ti indeplinesti telurile, lupta sa castigi ceea ce vrei sa fie al tau. Lupta, chiar daca ar fi ultimul lucru pe care il faci.    Stiu ca gresim enorm cu totii. Suntem oameni. Dar sa fim sinceri. Nu se mai poate numi greseala atunci cand abandonezi totul deoarece nu iti pica din cer. Viata este un drum plin de obstacole, pe care multi se impiedica.  Ne este atat de simplu sa-i spunem unei persoane ca “te iubesc” doar pentru a nu o pierde poate. Asa de senini am devenit in a da sentimente cu “kilogramul” si apoi sa plecam. Este o arta sa stii sa ramai alaturi de persoana care poate te-a amanat ca a avut motivele ei.  Chiar si intr-o prietenie de acelasi sex. Suntem atat de superficiali. Ne-am obisnuit ca toata lumea sa joace asa cum vrem noi iar daca nu…taiem. Daca in sentimentele pe care ni le purtam reciproc, poate au interevenit la momentul acela si cateva sentimente contradictorii…suntem hotarati sa inabusim acele sentimente nobile doar pentru ca un alt sentiment nu asa nobil si-a facut aparitia. Suntem niste lasi! Nu mai vrem sa luptam. Sufletul nostru este ca o armata care isi omoara proprii raniti. Adica…propriile sentimente.    Stiu, in zilele acestea a devenit din ce in ce mai usor sa spui “te iubesc”. Am inteles. Dar….doar atat?  Dovezile unde sunt? Suntem noi dispusi sa luptam pe viata si pe moarte pentru persoana iubita?  Cautam zadarnic iubirea daca nu suntem dispusi sa ne sacrificam. Pe tema iubirii vorbele-s sumare. Si totusi…. În fire nu sunt expresii a-l destăinui, oricâte muze vor da tălmăcire, nimeni n-ar înţelege ce-i ” iubirea ”. De învăţaţi ce-nseamnă ” a iubi ” ,aveţi şi drept deplin la fericire. NICIODATA sa nu spunem despre sentimente pe care nu le simtim. Niciodata nu starni, nu trezi dragostea pana nu vine ea. Intotdeauna cand am dat floarea prieteniei am dat-o din toata inima si nu de putine ori am fost talharita si am ramas cu durere, un gol de necuprins si dezamagirea ca niciodata n-o sa gasesti pe cineva sincer care sa dea si sa primeasca si punct.                   Atunci cand ajungi la punctul in care fericirea, siguranta si dezvoltarea celuilalt constitue pentru tine o forta care se indentifica cu propria ta fericire, siguranta si dezvoltare, atunci esti in posesia unei iubiri mature.    In concluzie, cine te iubeste … te cauta, cine te vrea … iti spune, cui ii este dor de tine … te suna, cine nu … nu! ESTE SIMPLU.      Sa spunem “Te iubesc” dar…NU doar atat! Sa FACEM “Te iubesc”,