„Mi-e frică să o iau de la capăt. Mi-e frică de faptul că voi eşua din nou”. Acestea sunt cuvintele pe care mi le-a spus un tânăr ieri. Oare câţi dintre noi renunţăm la multe lucruri din viaţa noastră doar de frică?
Ne este frică să o luăm de la zero, ne este frică să ne ridicăm de unde am căzut pentru că ne gândim că vom cădea din nou. „Atât de multe eşecuri…atât de multe încât nu mai vreau să mai am unul”. Ne plafonăm şi trăim ascunşi în noi înşine. Nu mai îndrăznim să ne ridicăm şi să luptăm. E prea grea lupta şi înfrângerile sunt prea multe. Mie când îmi este frică, mi se opreşte respiraţia. Încep să nu mai am aer şi să dau doi paşi în spate…sau să alerg, metaforic vorbind, departe de tot. Privind în urmă, realizez că am pierdut multe lucruri din cauza fricii. Frica de eşec. Frica de a mă vedea jos. Frica de ridicol.
Lăsăm acest sentiment să ia controlul asupra trupului şi asupra sentimentelor, lăsăm frica să ne cuprindă sufletul cu gheare lungi şi negre, fără a mai avea speranţa unei eliberări. Decât să luptăm împotriva unui monstru, preferăm să-l lăsăm să ne înghită.
Ţie de ce/cine îţi este frică? De ce anume te ascunzi şi ce frică laşi să-ţi conducă viaţa şi alegerile? E greu să lupţi, uneori ţi se pare imposibil, dar crede-mă, mult mai greu de suportat va fi acel sentiment de după, de laşitate.
Mie mi-a fost frică să mă ataşez de persoane. Nu pot să spun că încă nu-mi este. Dar mă lupt zi de zi cu acest lucru. Trebuie să înving pentru că eu nu sunt o laşă! Eu nu las frica să-mi conducă viaţa! Dar tu?
Tu laşi frica să-ţi conducă viaţa*
Imagine preluată de pe: www.deviantart.com
4 Comments
Gabriela
mai 31, 2011
Timotei C.
mai 31, 2011
seretan estera debora
iun. 05, 2011
Alina Ilioi
iun. 06, 2011