– Ce faci? Cum ești?

( Am obosit. Îm doresc mult să nu am așteptări de la oameni, dar am. Ieri am avut o zi proastă, pentru că am așteptat toată ziua să vorbesc cu el, iar când am vorbit, ne-am certat. Mi-a spus niște vorbe care m-au durut, care m-au rănit tare. Dacă ține la mine, oare de ce a făcut asta? L-aș întreba atâtea, dar nu o fac pentru că știu că și așa are multe pe cap. Nici azi nu a fost o zi tare strălucită. Mă străduiesc să rămân tare, dar așa mi-aș dori uneori să simt cum și cei din jurul meu luptă pentru mine. Vreau pentru o clipă să simt că mă pot pierde, pentru că ar fi cineva lângă mine care m-ar readuce pe făgașul normal. Câteodată mă tem să inspir, pentru că sufletul e prea greu și plin, și parcă nu mai e loc de nimic acolo. Nu mai știu cum se simte o îmbrățișare din suflet. Nu mai știu cum e când cineva te mângâie pe cap cu dragoste. Nu mai știu cum e… )

– Bine. Nimic special. Tu ce mai faci?

( Mă simt singur. Mama e bolnavă. Am datorii. Mi-aș dori câteva zile libere. M-am săturat de oamenii răi din jur. Vreau un zâmbet cald. Vreau o privire blândă. Vreau să-mi spui că va fi bine.)

– La fel de bine.

P.S. : Sunt în finala Premiile Radar de Media. Dacă îţi place ce scriu, am nevoie de votul tău la secţiunea 8, CEL MAI BUN BLOG. http://www.radardemedia.ro/pagina-de-vot-finala-premiile-radar-de-media-editia-primavara-2014/

Imagine preluată de pe: http://marshmallow-child.deviantart.com/