Ai fost un întreg în lumea mea. Un viitor cert, de la sine înțeles. Numele tău, pe toate caietele mele. Până când am decis că nu mai exiști. Ai fost, nu mai ești…
O știre cu tine. Am închis televizorul. Ei nu te cunosc. Nu știu că dincolo de ceea ce vorbesc, se află un om care a iubit până când l-a durut. Eu știu. Tocmai de asta nu pot să mai ascult minciunile lor.
Pentru prima oară am stat la masă cu cineva, fără să-mi doresc să fii tu în locul lui. Nu l-am comparat cu tine nici măcar o secundă. Am zâmbit ușurată…
Aseară mi-ai trimis melodia care spui tu că te reprezintă emoțional. Degeaba. Am ascultat-o și am mers mai departe.
Tu nu mai exiști. Povestea cu tine există. Minunile prin care-am trecut există. Specialul există. 14 februarie cu 30.000 de oameni există. Semnele există. Dar tu… tu nu mai exiști.
Nu mai exiști pentru că trebuie și eu să exist.
Imagine preluatănde pe: http://sabriye.deviantart.com/
4 Comments
Gabriela
sept. 12, 2014
Alina
sept. 16, 2014
tomamarin
sept. 12, 2014
roxi
sept. 17, 2014