Diverse

Tu pe cine contezi?

Vizite: 6146

   A conta pe cineva, a şti că este acolo, pregătit să lase tot şi să te ajute, aceasta înseamnă a avea în viaţa ta oameni valoroşi. Desigur, asta nu fără a fi un vice versa, nu fără a fi şi tu persoana care lasă tot pentru a putea ajuta.

    Dacă stăm să ne gândim bine, câţi oameni de acest gen sunt în viaţa noastră? Să spunem că iei acum telefonul în mână şi îţi spun: „Repede, sună pe cineva în care ai încredere şi ştii că nu te-ar refuza când îi ceri ajutorul”. Ai avea oare la ce numere să apelezi? Sau ai sta cu telefonul în mână preţ de câteva secunde, iar mai apoi îl vei lăsa deznădăjduit jos. De câteva ori mi s-a întâmplat. Da, să stau cu telefonul în mână şi să mă tot gândesc la acest lucru. Nu de puţine ori am lăsat telefonul jos, ştiind că e mai bine aşa. Totuşi, până la urma urmei, trebuie să fim mulţumitori dacă avem în viaţa noastră oameni care nu ne fac rău, nu oameni care ne fac bine. Spun aceasta pentru că sunt tot mai puţini oamenii care ne fac bine, mai ales care ne fac un bine fără a avea o motivaţie ascunsă. În general, când un om face bine, aşteaptă şi răsplata sau are deja plănuit el un om în care te va face să recompensezi. În acest caz, oare acel „bine” se mai poate numi aşa sau a rămas doar un banal serviciu contra serviciu?

  Te provoc astăzi. Te provoc nu să te gândeşti neapărat la câte persoane ai în viaţa ta care îţi fac bine. Din contră, te provoc să te gândeşti la câte persoane faci tu bine. Oare câte persoane pot lua liniştite telefonul în mână, ca să apeleze la tine? Dacă eşti o astfel de persoană, probabil cam te-ai săturat să fii doar tu cel care să dedici din timpul tău şi resursele tale cuiva, fără a avea şi tu pe cineva în viaţa ta, asemănător. Asta nu înseamnă că trebuie să încetezi să faci bine, că trebuie să încetezi să mai fii o persoană pe care se poate conta. Nu, nu. Gândeşte-te totuşi bine, poate că sunt acolo, două-trei persoane în viaţa ta, care stau în umbră. Stau acolo şi te ajută de o perioadă de timp, iar tu pur şi simplu ai uitat. Eşti tu un om valoros şi investeşti în alţi oameni?

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com

Citeste si:

ascuns in suflet / Diverse

Te iubesc

Te iubesc Te iubesc nu pentru că și tu mă iubești, ci pentru că așa simte inima mea.  Te iubesc nu pentru ceea ce...

Diverse

Viața la 2 ani

M-am trezit dimineață. Am deschis ochii și... am dat nas în nas cu băiețelul meu. ”Gata nani” îmi spune zâmbind senin....

7 Comments

  • avatar image

    Alexandra

    apr. 04, 2012

    Reply

    Buna, Iti urmaresc de ceva timp blogul. Imi place foarte mult cum si ce scrii. Cand am vazut aceasta postare prima idee care mi-a trecut prin minte a fost... pe mine. Am fost acolo pentru toti prietenii/toate prietenele pe care le-am avut, dar m-am trezit in situatia in care - in momentul in care am avut nevoie de ajutor - nu m-au ajutat... Si am fost dezamagita la momentul respectiv (a fost demult). Atunci am inceput sa ma bazez mai mult pe mine si mai putin pe altcineva. In felul acesta am reusit sa evit sa fiu suparata din cauza ca am ajutat si nu am fost ajutata la nevoie. In prezent... am cam 2-3 prieteni pentru care sunt disponibila si dispusa sa-i ajut de cate ori au nevoie de mine, de ajutor, de orice. Si cred ca sunt rasplatita pe alta parte... Ca am parte de ajutor, chiar daca vine de la altcineva...

    • avatar image

      Alina

      apr. 05, 2012

      Reply

      Bună Alexandra, Mulţumesc frumos. Înţeleg ceea ce spui pentru că şi eu am fost în acelaşi caz. Numai că am realizat după un timp că lucrurile ajung să se compenseze: eu ajut pe cineva, altcineva mă ajută pe mine şi tot aşa...

  • avatar image

    Diana

    apr. 04, 2012

    Reply

    Eu pe cine contez? Bine punctata problema asta a bunatatii din noi pe care am ascuns-o foarte bine. E o criza morala intr-adevar. Ma doare si pe mine asta.

    • avatar image

      Alina

      apr. 05, 2012

      Reply

      Poate că a sosit timpul să o scoatem la suprafaţă şi să nu o mai ascundem...

  • avatar image

    Oliviu

    apr. 05, 2012

    Reply

    Mi s-a întâmplat recent să fiu sunat la 3 dimineața să mă duc la o petrecere la o oră distanță (condus) și să duc pe cineva acasă. Ce am observat e că după ce mai multe evenimente ca acel descris mai sus se întâmplă, parcă mă aștept automat la un fel de răsplată, deși, mă lupt cu mine însumi ca să mă împotrivesc acelui gând pentru că știu că e greșit să gândesc așa și refuz să mă gândesc la așa ceva. Uneori mă întreb...eu în care categorie cad?

    • avatar image

      Alina

      apr. 05, 2012

      Reply

      Ceea ce spui tu Oliviu este un "sentiment" comun. În general, tindem să aşteptăm o răsplată, recunoştinţă după ce am făcut o faptă bună. Trebuie să învăţăm să nu mai avem aşteptări atât de mari de la oameni... pentru că riscăm să fim dezamăgiţi foarte des.

  • avatar image

    Savoir Faire

    apr. 10, 2012

    Reply

    alta postare, alt mare adevar grait. Cu telefonul nu am putut sa o fac pentru ca am agenda noua, dar am incercat cu messengerul. Persoane pe care pot conta sunt, dar ceea ce ma secatuieste este ca sunt putine. Majoritatea se rezuma la un contra serviciu, o obligatie si daca stau sa ma gandesc mai bine, ajung la concluzia ca este mereu vorba de o forma de obligatie: -ori dai peste amicul fals sau cunostinta care cauta sa iti reintoarca favorul doar ca sa scape de tine. -ori dai peste persoane speciale care percep reintoarcerea favorului ca pe un fenomen mai evoluat. La radacina sta mereu acest lucru; exact cum ai spune ca te indragostesti la prima vedere. Nu exista asa ceva, nu exista dragoste la prima vedere, doar atractie fizica (ce provoaca euforie si duce la asa zisul sentiment de "dragoste la prima vedere"). In fine, bine punctat !

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.