Afară era întuneric beznă. Pe trotuarul gol, un bătrân mergea agale. Mâinile îi erau îngheţate, iar degetele roşii îi ieşeai prin mănuşile deja mult prea uzate. Privirea îi era lăsată în jos, pe el avea o haină ponosită şi în barbă avea firimituri de pâine şi mâncare. Încet, din nas a început să-i picure mici stropi roşi. Sânge. S-a aşezat pe bordura trotuarului, a dus mâna la nas şi s-a şters, lăsând o dâră înteruptă pe obrazul şi haina lui. Şi-a ridicat ochii albaştri către cer, a privit implorator şi a început să râdă isteric. Un râs care răsuna în noapte pe întreaga stradă nepopulată. Apoi, a spus cu vocea răguşită:
-Cândva aveam speranţe şi eu. Planuri, scopuri. Aveam viziunea că voi deveni cineva. Că voi schimba lumea prin ceea ce voi face eu. Dar după câteva obstacole, am realizat că de fapt sunt un nimeni. Iar nimenii nu ajung nicăieri. Poate doar la un colţ de stradă. Şi atunci, am renunţat la viziunea mea. Iar pentru că am renunţat, am devenit nefericit. Şi…fiind nefericit, am început să beau. Şi acum iată-mă aici, singur, pe stradă, fără familie, fără bani şi fără un Dumnezeu. De dimineaţa până seara rătăcesc de pe un drum pe altul, fără nici un scop, fără nici o ţintă. Mă simt gol.
Bătrânul începu să se bată cu pumnii în piept şi să strige:
-Gol! Mai gol ca niciodată. Şi au avut dreptate cei care m-au descurajat. Chiar sunt un nimeni. Un oricare. Un nimeni care a eşuat în viaţă. La ce bun să-mi urmez visurile dacă nu sunt realizabile? De fapt, nu mai am nici măcar un vis. Nici unul!
S-a ridicat de pe bordură, a privit cu jind spre casele luminate în care familiile probabil stăteau la masă şi mâncau, şi a pornit mai departe la drum. A pornit la drum şi aşteaptă şi acum oameni care renunţă sau nu au încredere în viziunile lor.
Imagine prelaută de pe: www.deviantart.com
8 Comments
Georgy
oct. 27, 2011
Mihaela
oct. 27, 2011
tonko
oct. 27, 2011
Valentina
oct. 27, 2011
Valentina
oct. 27, 2011
EMILIAN
oct. 28, 2011
Da
oct. 28, 2011
Alina Ilioi
oct. 30, 2011