Nu sunt mamă, dar am nepoţi. Mulţi nepoţi. Şi îi iubesc mult, mai ales când reuşesc să-i fac să-mi spună numele. „Anina”. Îmi par cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodată, inima parcă îmi iese din piept şi răsuflarea mi se opreşte. Aceşti îngeri micuţi rostesc numele meu.

      Aceşti îngeraşi sunt un miracol. Câteodată, câte un copil se naşte mai devreme decât ar trebui. E mic, abia de întrece mărimea palmei tale. Cunosc un caz, s-a întâmplat şi în familia mea. Dar copilul a ales să lupte. A vrut să lupte pentru că are doi părinţi care îl iubesc mult. Zi de zi îi urmăreşti respiraţia, bătăile inimii… ca nu cumva să înceteze una din aceste activităţi. Şi încetul cu încetul, aceşti copilaşi mici cresc şi sunt sănătoşi. Aşa şi trebuie, pentru că el şi părinţii lui au luptat.

    Mai cunosc un alt caz, în care soţul şi soţia încearcă de ani buni să aibă un copil. Au încercat toate tratamentele posibile. Pastile, injecţii, medici peste medici. Au cheltuit sume enorme doar ca să audă şi ei la un moment dat că sunt strigaţi „mami” şi „tati”. Când se întâmplă să rămână însărcinată, femeia e extraordinar de fericită. Atât de fericită, încât are uneori o grijă supra protectiva pentru sarcina ei. Nu puţine sunt cuplurile care doresc cu disperare un copil şi încearcă ani la rândul să aibă unul.

   Mai este o situaţie în care femeia pierde sarcina. Se numeşte avort spontan. Din motive medicale, copilaşul moare în pântecele ei. Se spune că durează luni, chiar uneori ani, ca o femeie să-şi revină după o asemenea pierdere. A încercat zi de zi să uite de mânuţele mici, şi a fost nevoită să împacheteze pătuţul  pe care l-a cumpărat pentru copil, şi hăinuţele lui. De această dată a pierdut, dar continuă să lupte.

Analizând aceste situaţii, am spune că noi oamenii ştim să iubim copiii. Suntem blânzi, protectivi, avem instinct parental. Din păcate, mai este o situaţie. Femeia rămâne însărcinată din „greşeală”, accidental, şi decide că nu vrea acest copilaş. Îi stă în calea viitorului ei, a planului pe 10 ani, sau îi devine o povară financiară sau eu ştiu…pur şi simplu îi stă în cale. Are o binecuvântare, iar ea decide că nu o vrea. Şi uite aşa…decide că are voie să facă ce vrea cu trupul ei, pentru că e dreptul ei. Şi această femeie luptă, la fel ca celelalte. Singura diferenţă este că celelalte femei luptă pentru a da viaţă unor minuni, iar aceasta luptă ca să ucidă o minune. Aceşti oameni care aleg să oprească o viaţă sunt ucigători de minuni. Da, aţi citit bine. Da, sunt dură. Poate nu îndeajuns de dură. Şi da, vă mai spun încă o dată. Sunteţi ucigători de minuni!

Imagini preluate de pe: www.deviantart.com